Insolvabilitatea produce consecinţe grave pentru societatea comercială, deoarece, pe de o parte, îi este afectată activitatea sa, se află sub supravegherea instanţei de judecată, iar administratorului i se ridică funcţia de a administra societatea comercială, pe de altă parte, aceasta duce la dizolvarea societăţii comerciale.  În acest sens, putem menţiona efectele pe care le produce: asupra salariaţilor (concedieri), asociaţilor (sumele investite în dobândirea de drepturi sociale contra societăţii vor putea fi recuperate numai după ce toţi creditorii sociali vor fi plătiţi, asociaţii având o poziţie mai dezavantajoasă), nu în ultimul timp, şi asupra administratorului (după cum am mai menţionat, i se ridică de drept prerogativele de gestiune şi administare a societăţii, care trec la administratorul provizoriu). Insolvabilitatea societăţii comerciale poate surveni din diverse cauze, atât subiective, cât şi obiective. Pentru noi prezintă interes cele subiective, deoarece administratorii societăţii falite, pentru incompetenţa lor, lipsa de profesionalism, pentru fraudele lor în gestionarea averii sociale care au dus la insolvabilitatea societăţii, trebuie să răspundă faţă de cei prejudiciaţi pentru aducerea în stare de insolvabilitate a societăţii. Dar aici trebuie să facem o precizare asupra unor noţiuni care de multe ori sunt confundate sau înţelese greşit. În conformitate cu art. 2 al Legii insolvabilităţii nr. 149/2012 care reglementează aceste noţiuni, şi anume: incapacitate de plată – situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a-şi executa obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv obligaţiile fiscale. Incapacitatea de plată este, de regulă, prezumată în cazul în care debitorul a încetat să efectueze plăţi; iar situaţia financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a-şi onora obligaţiile de plată, constatată prin act judecătoresc de dispoziţie reprezintă insolvabilitatea. De asemenea, trebuie să atragem atenţie şi asupra întreprinderii care se află în dificultate financiară – aceasta este considerată întreprinderea al cărei potenţial de viabilitate managerială şi economică se află într-o dinamică descrescătoare, dar al cărei titular execută sau este capabil să execute obligaţiile exigibile. Aceste precizări ne permit să stabilim în ce circumstanţe putem analiza aspectele legate de răspunderea administratorului, în special de răspunderea civilă a acestuia. O idee susţinută de doctrinarii români este că în toate cazurile răspunderea administratorului, în special cea patrimonială, trebuie să îşi păstreze caracterul excepţional, dat fiind faptul că societatea comercială este o persoană juridică, cu subiectivitate proprie şi patrimoniu propriu cu care trebuie să răspundă pentru datoriile sale [3, p. 186]. Deci în categoria administratorilor chemaţi să răspundă pentru insuficienţa activului societăţii aflate în insolvabilitate, putem include, spre exemplu:  – Administratorii care la data încetării plăţilor deţin această funcţie;  – Administatorul de fapt, aici ne referim la acele persoane din cadrul societăţii care desfăşoară o activitate obişnuită de gestiune şi administrare a societăţii, fără să aibă calitatea de administrator de drept al societăţii. Acest administrator de fapt este, cel mai des, un administrator aparent, lucrând ca atare în raporturile cu terţii, cum ar fi, spre exemplu, o persoană cunoscută de terţi ca administrator al societăţii, dar care a fost revocat ori căruia i-a expirat mandatul. În acest sens, jurisprudenţa franceză include în categoria administratorilor de fapt: societatea-mamă, când se manifestă şi ca administrator al filialei; directorii tehnici, executivi (funcţionari ai societăţii), când se comportă ca şi cum ar fi administratorii propriu-zişi ai societăţii; băncile care se comportă ca administratori de fapt al societăţii pe care le susţin abuziv cu credite ori inveştiţii în capitalul social (participă la capitalul social al acestora, îşi delegă prepuşii care impun administratorilor societăţii cele mai importante decizii ş.a.), de asemenea, poate fi şi asociatul (acţionarul) majoritar sau care deţine controlul asupra societăţii, asociat care se amestecă făţiş sau în mod ocult în afacerile firmei, preluând conducerea acestora, cu excepţia cazurilor în care acesta se limitează la a asista la adunări şi lasă administratorilor propriu-zişi iniţiativa în materie de gestiune a societăţii: - administratorii persoane juridice, trebuie să menţionăm că sunt responsabili, atât persoanele juridice, cât şi persoanele fizicereprezentant al persoanei juridice administrator; - administratorul revocat, în acest caz, obligaţia subzistă dacă situaţia care a dus la insuficienţa activului a luat naştere în timpul exercitării mandatului său.Pentru aplicarea răspunderii civile faţă de administratorii care au dus la insolvabilitatea societăţii comerciale, trebuie să fie întrunite condiţiile generale prevăzute de legislaţie, cum ar fi: fapta prejudiciabilă, prejudiciul, culpa şi legătura de cauzalitate între fapta prejudiciabilă şi prejudiciul cauzat. Dar trebuie să menţionăm faptul că în caz de insolvabilitate, care totuşi reprezintă o situaţie specială, aceste condiţii pot căpăta unele conotaţii speciale. La baza acestei răspunderi pot sta diverse situaţii, cum ar fi, spre exemplu, acţiunile administratorului ce ţine de înstrăinarea unor bunuri din patrimoniul societăţii la un preţ mult mai mic ca preţul lui pe piaţă, în aşa fel cauzând societăţii pagube mari ce au dus la falimentul acesteia, sau situaţia în care a dispus în interes personal desfăşurarea unei activităţi care duce în mod vădit la insolvabilitatea societăţii, tot aici poate fi menţionată şi situaţia când a folosit bunurile sau creditele societăţii în folos propriu sau în folosul unei alte societăţi, unde administratorul are interes, importanţă prezintă şi gestiunea greşită. Şirul acestora poate fi continuat, deoarece activitatea administratorului este una complexă. Totodată, faptele ilicite care pot da naştere acestei răspunderi sunt limitativ prevăzute de lege, fiind numai fapte intenţionate [ 2, p.49]. În ceea ce priveşte prejudiciul, acesta reprezintă insuficienţa activului societăţii. Doar că vorbind de întinderea reparaţiei, la aprecierea acesteia trebuie să se ia în consideraţie gravitatea faptei şi natura funcţiilor îndeplinite.  Tot aici trebuie să menţionăm că a contribui la insuficienţa activului, nu înseamnă a cauza această insuficienţă a activului, ceea ce înseamnă că legătura de cauzalitate dintre greşeala de gestiune şi insuficienţa activului este, de fapt, o cauzalitate parţială şi anume, din acest punct de vedere elementul dat este dificil de dovedit. Cu toate acestea, putem concluziona că răspunderea administratorului pentru insuficienţa activului trebuie angajată doar dacă acest prejudiciu a rezultat din greşeala de gestiune, iar la insolvabilitatea societăţii comerciale a contribuit prin faptele sale culpabile.