Articolul precedent |
Articolul urmator |
635 18 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-03-09 17:37 |
SM ISO690:2012 IVANOV, Nadejda. Erosul mistic și expresia dualității în romanul Domnișoara Christina. In: Tendinţe contemporane ale dezvoltării ştiinţei: viziuni ale tinerilor cercetători, Ed. 4, 10 martie 2015, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2015, Ediția 4, p. 122. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Tendinţe contemporane ale dezvoltării ştiinţei: viziuni ale tinerilor cercetători Ediția 4, 2015 |
||||||
Conferința "Tendinţe contemporane ale dezvoltării ştiinţei: viziuni ale tinerilor cercetători" 4, Chișinău, Moldova, 10 martie 2015 | ||||||
|
||||||
Pag. 122-122 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Teza |
||||||
„Domnișoara Christina” reprezintă o țesătură narativă, în care Mircea Eliade a plasat o serie de personaje feminine preocupate să prindă bărbați ce-și recunosc neîmplinirea spirituală și caută posibilitatea ieșirii din universul lor. Castelul, noaptea, femeia, moartea – toate împreună alcătuiesc o lume misterioasă, din care poate izbucni o taină care, rezonând cu adâncimile sufletului, așteaptă parcă să se integreze în Marele Tot. De aici pornește interesul bărbaților pentru familia doamnei Moscu. Fiecare din ei, dl. Nazarie, arheolog, și pictorul Egor, vede în fetele plictisite o speranță, o complementaritate interioară. Astfel că, pe parcursul narațiunii, bărbații, pe neobservate, sunt cuprinși de ceața misterului concomitent cu jocul ieșirii din labirintul acestui mister. Din cauza firii lor sensibile la frumos, sunt duși ușor în eroare, mințiți printr-o evaluare excesivă a valorii lor spirituale. Arheologul, de exemplu, își găsește mângâierea în aprecierea exagerată a femeii–mamă, iar acest analgezic împotriva suferințelor omului ratat îl orbește definitiv, lăsându-se pradă ușoară în fața forțelor feminine. Egor trăiește iluzia că n-a rămas mult până va realiza cea mai impresionantă operă de artă, pictând un alt portret al domnișoarei Christina, moartă de 30 ani, însă simțită vie, atât prin tablou, cât și prin habitatul din camera ei păstrată și îngrijită de celelalte femei. Pictorul trece printr-o stare nelămurită și-și simte chemarea în realizarea operei de artă, datorită forței energetice de atracție yin – yang. Femeia din imagine l-a copleșit într-atât încât a devenit o parte componentă a sufletului ce dădea de știre prin visele erotice. În rezultat, principiul masculin și feminin s-au contopit unul în unul, devenind un tot întreg. Bărbatul nu mai este stăpân pe propriul său trup și suflet, și prin dorința afectivă, deschide ușa spre celălalt tărâm, al morții, care mai târziu îl îngrozește. Egor, se zbate să iasă din plasa vrăjii, însă dragostea forței feminine ce-l domină este necruțătoare și până la urmă, rămână în întuneric, cuprins de nebunie. |