Personalități poetice inconfundabile sunt, în peisajul literaturii române, autoarele de rondeluri Galina Furdui și Steliana Grama. Continuând tradiţia modestă a afirmării rondelului prin care poetele definesc o estetică și reprezină o anumită filozofie a vieții care s-a pretat în special formulei meditaţiei. O constantă esențială a rondelurilor acestor poete rămâne interesul permanent pentru ființa lăuntrică a omului, pentru factorul spiritual. Astfel, lirica rondelistă se redimensionează pe coordonata ontologic-existenţialistă în cazul G. Furdul şi pe cea lirico-estetică în cel al S. Grama. De aceea în rondelurile G. Furdul persistă motivele de factură filozofică structurate corelativ: viaţă-moarte;sacru-profan; celesctu-terestru;părinţi-copii ş.a., astfel tematica fiind propice pentru trăirea elegiac-meditativă a eului liric. Discursul liric este structurat pe ţesătura unui limbaj metaforico-simbolic ce conotează problema destinului uman efemer, dar valoros. Steliana Grama abordează rondelul din perspective complexităţii trăirilor unui eu liric neo-modernist, copleşit de toate problemele cotidianului şi în confruntare cu rutina, fetişismul, falsul şi plictisul. Canoanele formale sunt înnoite şi pe seama transubstanţierii cotidianului în spiritual-estetic, inventându-i-se un discurs al tânărului cult, ce mânuieşte cu abilitate expresia artistică şi gândirea interogativă. De altfel, ambele autoare mizează pe un discurs meditativ-filozofic