Comunicarea noastră este axată pe examinarea transformărilor din viaţa practicii religioase in oraş. In viaţa religioasă a membrilor societăţii contemporane au intervenit anumite transformări. Mutaţiile care au loc in cotidian duc atat la schimbări organizatorice in viaţa Bisericii, cat şi la implementarea de noi strategii care să facă faţă perspectivelor şi necesităţilor omului postmodern. Perioada contemporană este caracterizată prin faptul că omul contemporan işi formează propriul sistem valoric odată ce migrează in mediul urban, in care, de cele mai multe ori, nonvaloarea inlocuieşte valoarea autentică. O interpretare antropologică a fenomenului urbanizării şi al mutaţiilor societăţii contemporane oferă o viziune mai clară asupra modului de manifestare a practicii religioase in mediul urban. Societatea urbanizată a devenit secularizată, iar specificul său modern a implicat secularizarea, procesul de emancipare culturală din tutela bisericilor şi controlul religios. Modernitatea urbană nu se produce fără a aduce şi schimbări oamenilor inşişi. Ea intăreşte individualismul. Nu atat pentru că oraşul reduce sprijinul comunităţii şi il izolează, dar din considerentele că mobilitatea urbană şi diversitatea il obligă pe individ să facă alegeri personale şi să le confrunte cu libertatea sa. Şi mai profund, pentru că afirmarea subiectului uman şi autonomia gandirii şi comportamentului său sunt, intr-adevăr, fundamentele antropologice ale modernităţii. Oraşul nu inchide şi nu controlează; dar se deschide spre influenţe disparate, favorizează emanciparea subiectului autonom şi individualizarea proiectului de viaţă. Individualismul este această tendinţă care valorizează drepturile şi responsabilităţile individului, reflecţia personală, posibilitatea de a face alegeri şi de a controla existenţa.