Cercetare interdisciplinară a locuinţelor tradiţionale (studiul etnografic)
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
627 20
Ultima descărcare din IBN:
2023-11-29 12:10
SM ISO690:2012
MIRON, Marina. Cercetare interdisciplinară a locuinţelor tradiţionale (studiul etnografic). In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 10, 30-31 mai 2018, Chișinău. Chișinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2018, Ediția 10, pp. 121-122. ISBN 978-9975-84-063-7.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare
Ediția 10, 2018
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare"
10, Chișinău, Moldova, 30-31 mai 2018

Cercetare interdisciplinară a locuinţelor tradiţionale (studiul etnografic)


Pag. 121-122

Miron Marina
 
Centrul de Informare și Promovare în Domeniul Turismului din RM
 
 
Disponibil în IBN: 11 iunie 2018



Teza

Locuinţa e o componentă centrală in cultura tradiţională. Majoritatea cercetătorilor arhitecturii vernaculare şi-au indreptat atenţia cu precădere asupra planurilor de construcţie şi a materialelor, oprindu-se mai puţin asupra aspectelor spirituale ale locuinţei. In cercetarea noastră insistăm pe poziţia necesităţii cercetării caselor şi din acest punct de vedere. Cercetătorii in diferite perioade s-au bazat pe diverse curente ştiinţifice. Difuzionismul, care a devenit un curent ştiinţific important pentru studierea aşezărilor şi locuinţelor tradiţionale, a contrapus conceptului evoluţionist (dezvoltarea autonomă a unor fenomene culturale) ideea definitivităţii geografice (cercetări antropogeografice). Acest curent ştiinţific s-a dezvoltat puternic in Bulgaria. Dintre antropogeografii ruşi ai sec. al XIX-lea sunt P. Keppen şi L. Berg, care scriu despre Basarabia, inclusiv despre coloniştii bulgari. Teoria structuralismului a lui Cl. Levi-Strauss a stat la baza argumentărilor ştiinţifice ale cercetărilor locuinţelor tradiţionale efectuate de etnologul contemporan rus A. Baiburin. Acesta dezvotă in primul rand ideea că stăpanirea sau „domesticirea” spaţiului şi timpului – „aceasta este, mai presus de toate, o problemă semiotică”. In perioada interbelică, şcoala sociologică de la Bucureşti a avut un rol esenţial in cercetarea satului tradiţional. In cadrul cercetării noastre, un model de stu diere a mediului rural este a lui lui Romulus Vuia, care intregeşte criteriile de stabilire a tipurilor de aşezări rurale cu diverşi factori. Adeptul antropologiei interpretative Cl. Geertz, in contextul cercetărilor culturilor tradiţionale, inclusiv a locuinţei ca părţii integre a acesteia a insistat pe poziţia importanţei majore a cercetărilor de teren. La baza studiului bibliografic al analizei noastre ştiinţifice stau lucrările de specialitate, pe care le-am consultat, din diverse ştiinţe: istorie, antropologie, etnologie, sociologie etc.