În articol se analizează organizarea intonaţională a Concertului pentru vioară şi orchestră simfonică „Momente”. O perspectivă a analizei sistemului intonaţional al Concertului se referă la evidenţierea tipurilor tradiţionale de naraţiune, precum cele monologic-meditativ, dialogic, motoriu etc., în strânsa legătură cu concepţia şi universul imagistic al lucrării. În acelaşi sens, personificarea instrumentului solistic într-un concert instrumental este determinată în cea mai mare parte de sistemul intonaţional utilizat de compozitor în lucrare. Concretizarea intonaţiilor, îmbinarea lor şi încadrarea într-un sistem integral de sensuri formează problematica lucrării muzicale. Totodată, sistemul intonaţional reflectă ideile, coliziunile şi imaginile sonore ale creaţiei. ”Noua intonaţie” este o obiectivitate şi constituie expresia unei ordini noi de organizare melodico-armonică a materialului sonor. Sistemul intonaţional al unei lucrări muzicale se constituie din ansamblul de proprietăţi specifice generate din practicile componistice. În istoria contemporană a muzicii există o mare varietate a sistemelor individuale de organizare a înălţimilor sonore. Aceste sisteme intonaţionale concrete, însă, au la bază unele principii comune de organizare. Personificarea instrumentului solistic din punctul de vedere intonaţional devine o sarcină importantă pentru un compozitor în genul de concert. O preocupare a compozitorilor în concertele pentru vioară şi orchestră se referă la căutarea unor procedee de înrâurire a sonorităţilor viorii sub aspectul intonaţional, în contextul orchestral în care este plasat instrumentul solistic

The article examines the intonational organization of the Concerto for Violin and Symphony Orchestra "Moments". A perspective of the analysis of the intonational system of the Concerto refers to highlighting the traditional narrative types, such as the meditative monolog, dialogue, motion etc. that are closely related to the concept and imagistic world of the work. Likewise, the personification of the soloist instrument in an instrumental concerto is determined mostly by the intonation system used by the composer in his work. The concretization of the intonations, their combination and integration into an actual system of meanings forms the musical work issues. At the same time, the intonation system reflects the ideas, images and sound collisions of the work. The "new tone" is an objectivity and constitutes the expression of a new melodic-harmonic organizational order of the sound material. The intonation of a musical work consists of the combination of specific properties generated from compositional practices. In the contemporary history of music there is a variety of individual systems of organizing the soundpitch. These specific intonation systems, however, are based on some common principles of organization. The personification of solo instrument in terms of intonation becomes an important task for a composer in the genre of concerto. A concern for the composers in the concertos for violin and orchestra refers to the methods influencing the violin intonation sonority in terms of the orchestral context in which the solo instrument is placed.