Prezentul articol este dedicat studiului dezvoltării arhitecturale şi urbanistice a oraşului Soroca în perioada 1900–1990. În aceşti ani, dezvoltarea oraşului a avut loc în componenţa a patru state diferite: Imperiul Rus, Regatul Român, Moldova Sovietică în cadrul URSS şi Republica Moldova. Din 1812 până în 1918 oraşul s-a dezvoltat în conformitate cu tradiţiile şi regulile urbanismului şi arhitecturii ruse, bazate pe tradiţia culturii de urbanism clasice europene. Făcând parte din statul Român, oraşul s-a îmbogăţit cu clădiri construite în spiritul arhitecturii „neo românești” şi Art Nouveau. Perioada sovietică se caracterizează printr-o rigidă centralizare de stat a tuturor funcţiilor dezvoltării urbane. Introducerea unor metode industriale în construcţii a transformat Soroca din localitate cu clădiri de un singur nivel într-un oraş cu cartiere de blocuri tipice multietajate. Autorul propune o analiză critică a dezvoltării arhitecturale şi urbanistice a oraşului Soroca în perioada enunţată.

The article is dedicated to the study of architectural and urban development of Soroca between 1900 and 1990. The development of the city during that period took place in four different states: the Russian Empire, the Romanian Kingdom, and Soviet Moldavia as part of the USSR and the Republic of Moldova. From 1812 to 1918 the city developed according to the Russian town-planning and architectural tradition, based on classical European urban planning culture. The Romanian period enriched the city with buildings in the spirit of „neo Rumanian” architecture and Art Nouveau. The Soviet period is characterized by strong state centralization of urban development functions. The introduction of industrial construction methods transformed the one-floor town into a city with multi-story blocks of typical design. The author provides a critical analysis of the architectural and urban development of Soroca during the above-mentioned period.