Analiza literaturii de specialitate demonstrează un parcurs gradual, deloc simplu, de valorificare a dimensiunii de gen în domeniul ştiinţei, inclusiv în STE. Începînd cu sfîrşitul anilor 70 şi începutul anilor 80 ai secolului trecut apar primele lucrări, unde într-o formă sau alta, au fost abordate aspecte legate de diferenţele de sex în calitate de variabilă corelată la capacităţile cognitive considerate critice pentru succesul în ştiinţă. Anii 1990 au adus alte accente pe ştiinţă în şcoală: utilizarea strategiilor de instruire mai "prietenoase fetelor", recunoaşterea oficială a “genului” în calitate de aspect crucial în educaţia pentru ştiinţă [2]. Pe parcurs, implicaţiile genului treptat au început să fie corelate cu alte variabile precum vîrsta, rasa, clasa, limba, cultura, religia. Dincolo de tendinţele pozitive în valorificarea subiectului, importanţa problematicii egalităţii de gen în educaţia pentru ştiinţă rămîne extrem de importantă, în special în contextul transformărilor socio-economice, realizărilor tehnico-ştiinţifice, atît pe plan mondial cît şi naţional.