Articolul de faţă este consacrat analizei problematicii privind transferul dreptului de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare. Se etalează că piatra de temelie în analiza mecanismului de transfer al dreptului de proprietate o constitue dreptul roman. Bogăţia şi variaţia dreptului roman a fost de natură să confere legiuitorilor moderni modelele de urmat. Se punctează că, pe plan european, fiecare legiuitor naţional a ales o construcţie bazată pe o combinaţie între diverse principii de la trei niveluri: de la primul nivel, reprezentat de antagonismul dintre principiul consensului şi principiul tradiţiei, de la cel de-al doilea nivel, la care principiul unităţii se confruntă cu principiul separării şi de la al treilea nivel, la care principiul cauzalităţii se opune principiului abstracţiunii. De asemenea, se reliefează că legiuitorul moldav a îmbrăţişat conceptul predării ca fiind regula generală. Nu în ultimul rând, se degajă concluzia că suverană în alegerea unui sau altui mecanism de transfer al dreptului de proprietate trebuie să rămână voinţa părţilor.

This paper analyzes the issue of transfer of the ownership right by the sale contract. As a fundament of the analysis of the ownership transfer mechanism, serves the Roman law. The richness and variation of Roman law was likely to give modern legislators role models. It is remarkable that, at European level, each national legislature chose a construction based on a combination of: first level is the antagonism between the principle of consensus and the principle of tradition, on the second floor facing the principle of unity and the principle of separation and the third level opposes the principle of causality to the abstraction principle. It also reveals that the Moldovan legislator has embraced the concept of teaching – as a general rule. Finally, emerges the conclusion that the will of the parties must remain sovereign in the choice of a mechanism or other of the transfer of ownership.