Coexistenţa a două sau mai multe limbi în acelaşi spaţiu lingvistic nu va fi lipsită de „competiţie” lingvistică şi de conflict diglosic. Iniţiatorii unei teorii asupra unui prototip de situaţie conflictuală sunt L. Aracil şi R. Ninyoles. Originalitatea sociolingvisticii catalano-occitane rezidă în faptul că diglosia este considerată un conflict în evoluţie, complicat de o dilemă şi alimentat de reprezentări sociolingvistice. În general, reprezentările date sunt opuse limbii dominate şi favorabile, în consecinţă, situaţiei de dominare. Influenţând mentalitatea şi alegerea lingvistică a vorbitorilor, acestea formează, de obicei, un ansamblu ideologic. Consecinţă a conflictului diglosic poate fi sau substituţia lingvistică, când limba dominantă preia funcţiile limbii dominate, sau normalizarea lingvistică, care constă în recucerirea de către limba dominată a tuturor prerogativelor sale, datorită fidelităţii lingvistice a vorbitorilor şi politicii lingvistice corecte.

The coexistence of two or several languages in the same linguistic space will not be deprived of "competition" and conflict. The prototype theory of the situation of conflict has two authors - L. Aracil and R. Ninyoles. The originality of the Catalano-Occitan sociolinguistics bases on the fact that the diglossia is considered a conflict in evolution, complicated by a dilemma and fed by sociolinguistic representations. Generally, these representations are set against the dominated language and favourable, by consequence, against the situation of domination. Having some influence on the mentality and the verbal choice of communicators, these representations usually form an ideological group. The consequence of the diglossic conflict consists in either the linguistic replacement, when the dominant language exercises the functions of the dominated language, or in the linguistic nominalization, which consists in the reconquest by the dominated language of its functions due to the verbal loyalty of the communicators and to the correct linguistic politics.