“The same phenomenon appears in the case of poetic systems as in the case of physical systems: negativity which acts until, dialectically speaking, it completely changes direction and protects the system it aimed to destroy.” It is necessary to notice the fact that the poetic system can be protected only by establishing a relation with the real. The role of poetry is “to make things known in actual fact”. Poetry is therefore “act” as “potentiality”. As it happens with man, we notice an apparent paradox. If the paradox hadn’t been apparent, it wouldn’t have existed. But “man exists, poetry exists, the paradox subsists.”

“Se produce acelaşi fenomen în cazul sistemelor poetice ca şi în cazul sistemelor fizice: negativitatea, care acţionează până în punctul în care, dialectic vorbind, ea îşi schimbă complet direcţia şi protejează sistemul pe care pretindea că-l distruge”. Este necesar să remarcăm faptul că sistemul poetic nu poate fi protejat decât prin relaţionarea cu realul. Rolul poeziei este de “a face cunoscute lucrurile în fapt». Poezia este, prin urmare, «act», în stare de «potenţialitate». Sesizăm astfel, că şi în cazul omului, un paradox aparent. Dacă paradoxul nu era aparent, nu ar mai fi existat. Dar «omul există, poezia există, paradoxul subzistă».