Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
1747 24 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-04-14 19:45 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
783:27(478+498)”XV-XVI” (1) |
Muzică bisericească. Muzică sacră. Muzică religioasă (132) |
Creștinism. Biserici și culte creștine (339) |
SM ISO690:2012 GALAICU, Violina. Tipăritura religioasă din secolele XVI-XVII –
un agent al tranziţiei spre cântarea de strană în limba română. In: Arta , 2013, nr. 2(AAV), pp. 58-65. ISSN 2345-1181. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Arta | ||||||
Numărul 2(AAV) / 2013 / ISSN 2345-1181 /ISSNe 2537-6136 | ||||||
|
||||||
CZU: 783:27(478+498)”XV-XVI” | ||||||
Pag. 58-65 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
În studiul cu acest titlu autoarea îşi propune să analizeze premizele românizării serviciului divin şi a muzicii integrate acestuia.
După mai multe secole de dualism liturgic greco-slavon (în Ţara Românească şi Moldova) şi trilingvism liturgic latino-greco-slavon (în Transilvania) limba română intră în scenă ca limbă de cult, îşi întăreşte progresiv poziţia, se generalizează şi învinge, în cele din urmă, în competiţia pentru supremaţie. Printre catalizatorii procesului de naţionalizare
a ritului bisericesc şi a cântării aferente se numără: curentul reformator venit din Apus prin Ardeal, apariţia tiparului în teritoriile locuite de români, cristalizarea limbii literare româneşti şi traducerea textelor sacre în această limbă.
Autoarea insistă asupra incunabulelor româneşti legate de numele călugărului Macarie (Liturghierul, 1508, Octoihul, 1510, Evangheliarul, 1512), asupra prodigioasei activităţi de tipograf a diaconului Coresi şi a fiului său Şerban (în perioada 1557-1583), asupra cărţilor de slujbă ieşite din tiparniţele lui Matei Basarab şi Vasile Lupu (între 1635 şi 1654), asupra strădaniei cărturăreşti a mitropolitului Dosoftei (în răstimpul 1671-1686), încununată cu tălmăcirea, adaptarea şi multiplicarea celor mai importante cărţi de cult.
Frământarea literară şi eforturile iluministe din secolele XVI-XVII s-au repercutat asupra muzicii religioase. Transpunerea cugetărilor şi imaginilor biblice a făcut posibilă geneza cântării de strană în limba română, care s-a angajat, la rându-i, pe un sinuos drum al evoluţiei şi perfecţionării. |
||||||
Cuvinte-cheie Moldova, Ţara Românească, Transilvania, naţionalizarea serviciului divin, românizarea cântării liturgice, apariţia tiparului, cristalizarea limbii literare româneşti, traducerea textelor sacre, primele tipărituri religioase, călugărul Macarie, diaconul Coresi, mitropolitul Dosoftei. |
||||||
|