Articolul de față reprezintă o analiză a romanului Quichotte (2019, tradus în română în 2021) de Salman Rushdie, bazată pe interpretarea „quijotismului” și a imaginii Cavalerului Tristei Figuri drept metafore fundamentale ale lumii contemporane. Conceptul de „quijotism”, care desemnează idealismul exagerat și incapacitatea de a distinge între realitate și ficțiune, se raportează la noțiunea rushdiană de „sperectomie”, de pierdere treptată a speranței în bine, pe care cercetătoarea Chiara Sereni o analizează magistral în lucrarea Salman Rushdie. La storia come sperectomia (2010). Roman al migrației, metaficțiune, rescriere post-colonială a lui Don Quijote, satiră, parodie și pastișă trans-semiotică, Quichotte transpune bătălia lui Salman Rushdie cu morile de vânt ale ideologiei multiculturalismului și defetismul său în privința capacității omenirii de a realiza idealul armoniei și al toleranței. Studiul demonstrează că romanul Quichotte, care readuce în discuție tema nebuniei quijotești, iar odată cu ea, și a conflictului dintre ideal și realitate, este o amară concluzie făcută de Salman Rushdie la capătul unei bătălii de o viață, conduse în numele idealului utopic al unei lumi deschise și inclusive, în care oamenii, etniile, religiile și culturile ar conviețui într-o fructuoasă și benefică îmbogățire reciprocă.

This article represents an analysis of the novel Quichotte (2019, translated into Romanian in 2021) by Salman Rushdie, based on the "quixotism" interpretation and the Knight of the Sorrowful Figure image as fundamental metaphors of the contemporary world. The concept of "quixotism", which denotes exaggerated idealism and inability to distinguish between reality and fiction, is related to the Rushdian notion of "sperectomy", of hope for good gradual loss, which the researcher Chiara Sereni masterfully analyzes in her work Salman Rushdie. La storia come sperectomia (2010). A novel of migration, metafiction, postcolonial rewriting of Don Quixote, satire, parody and trans-semiotic pastiche, Quichotte transposes Salman Rushdie's battle with the multiculturalism ideology windmills and his defeatism concerning humanity's ability to achieve the ideal of harmony and tolerance. The study demonstrates that the novel Quichotte, which brings back to discussion the quixotic madness theme, and with it, the conflict between ideal and reality, is a bitter conclusion made by Salman Rushdie at the end of a lifelong battle, led in the name of the utopian ideal of an open and inclusive world, where people, ethnicities, religions and cultures would coexist in a fruitful and beneficial mutual enrichment.