Prezentul articol își propune o abordare a tulburărilor anxioase, pornind de la o delimitare conceptuală a stresului psihic și o definire a anxietăţii. Stresul psihic cuprinde în tabloul manifestărilor sale, în primul rând, simptomele psihice, inclusiv manifestări comportamentale. Orice fenomen psihic, exteriorizat sau nu, se însoţește de fenomene fiziologice de hiper- sau hipofuncţie a organelor interne. Cele mai cunoscute modificări somatice, induse de desfășurarea unor procese psihice, sunt așa-numitele corelate fiziologice (somato-viscerale) ale emoţiilor, cu evidenţierea formelor clinice ale tulburării anxioase, în special a tulburării de panică. Cele două studii de caz prezintă problematica atacului de panică, fiind structurate într-un demers psihoterapeutic, cu accent pe psihoterapia cognitiv-comportamentală.

This article presents an approach to anxiety disorders, from a conceptual boundary of the psychological stress and a definition of anxiety. Mental stress includes, firstly, psychiatric symptoms, such as behavioral manifestations. Any psychic phenomenon, externalized or not, is accompanied by physiological phenomena of hyper- or hypofunction of internal organs. The best known somatic changes induced by mental processes are the so-called physiological correlation (somatic and visceral) of emotions, highlighting the clinical forms of anxiety disorder, panic disorder in particular. This two case studies present the issue of panic disorder, being structured in a psychotherapeutic approach, focusing on cognitive-behavioral psychotherapy.