Interpretarea noțiunii discurs academic variază în diverse lingvistici. Definirea noțiunii pornește de la delimitarea formelor discursului academic. Astfel, în lingvistica anglo-americană, discursul academic este perceput ca un mod de gândire și de utilizare a limbii în limitele instituțiilor de învățământ superior. În lingvistica rusă este abordat fie ca discurs științific, fie ca discurs didactic, fie că le înglobează pe ambele. Pornind de la mediul în care acesta este rostit – mediul academic, delimităm două forme ale discursului academic: discursul științific și discursul didactic. Fiecare formă a discursului academic înregistrează caracteristici specifice fiind delimitate și specii ale acestora manifestând diferite funcții. Funcțiile prin care se definește discursul academic sunt următoarele: Funcția informativă – se manifestă prin intenția emițătorului de a transmite informații/cunoștințe unui public cât mai larg; Funcția gnoseologică – se manifestă prin intenția emițătorului de a transmite cu-noștințe unui public țintă și de a contribui la dezvoltarea unor capacități ale receptorului; Funcția polemică – se manifestă prin intenția emițătorului de a aduce noi argumente contra opiniilor înaintate; Funcția educativă – se manifestă prin intenția emițătorului de a transmite anumite cunoștințe în scopul formării unor abilități, competențe necesare în viitor specialiștilor dintr-un anumit domeniu; Funcția argumentativă – se manifestă prin intenția emițătorului de a prezenta informații/cunoștințe și de a convinge receptorii de veridicitatea acestora prin utilizarea structurilor argumentative, formularea logică a raționamentelor. Discursul academic prin formele de manifestare și funcțiile acestuia constituie un segment de analiză în ascensiune datorită dezvoltării continue a științei și a necesității răspândirii rezultatelor obținute în diverse domenii de cercetare.