Datorită preocupării permanente de această problemă a Statelor şi societăţii civile, conceptul drepturilor omului este receptat de comunităţile umane şi de fiecare membru al acestora ca o instituţie firească. În viziunea lui Spinoza ”în statul democratic care se apropie cel mai mult de starea naturală – toţi se leagă să lucreze, iar nu să judece şi să raţioneze printr-o hotărâre comună; adică întrucât oamenii nu pot avea cu toţii exact aceleaşi păreri, au făcut legământ să aibă putere de lege acea părere care întruneşte mai multe aprobări, rezervându-şi însă dreptul de a o schimba atunci când vor vedea că e mai bine altfel”. Democraţia nu înseamnă doar obligaţii ale autorităţilor statului, dar şi responsabilităţi şi implicare activă a populaţiei în viaţa publică. Respectarea drepturilor omului este una dintre caracteristicile principale ale unui stat democratic. Cel mai des, drepturile omului sunt definite ca fiind „principii unanim recunoscute de echitate şi justiţie”, sau „garanţii pe care nimeni nu le poate nega, limita sau refuza, fără un proces echitabil în faţa unui judecător sau a unei autorităţi cu putere de a judeca”, sau „prerogative garantate la nivel internaţional vizavi de stat, care servesc pentru a proteja caracteristicile fundamentale ale fiinţei umane şi demnitatea acesteia în timp de pace şi război”.