INTRODUCERE. Epilepsia reprezintă un grup de tulburări neurologice cronice caracterizate prin convulsii recurente, spontane și neprovocate. Fiind una dintre cele mai frecvente tulburări neurologice, aceasta afectează zeci de milioane de oameni din întreaga lume. Multiplele studii științifice din ultimele decenii au relevat complexitatea epileptogenezei, în care procesele imunologice, modificările epigenetice și modificările structurale ale țesuturilor neuronale au fost identificate ca jucând un rol crucial. OBIECTIVELE STUDIULUI. Revizuirea datelor din literatura de specialitate pentru a pune în discuție progresele recente în evaluarea unor biomarkeri ai epilepsiei, care sunt specifici anumitor verigi patogenetice în evoluția bolii. MATERIAL ȘI METODE. Sursele bibliografice studiate au fost prelevate din bazele de date online Medline, PubMed, au fost studiate utilizând cuvintele cheie: biomarkeri, epilepsie, status epilepticus. Au fost identificate 38 de surse, articole – 15, studii clinice – 5, meta-analize – 2, recenzii – 9. REZULTATE. Din sursele bibliografice studiate am constatat că biomarkerii periferici pot fi cu succes utilizați în optimizarea tratamentului epilepsiei, dar și în aprecierea prognosticului și farmacovigilența epilepsiei. Ca și direcție de cercetare epilepsia reprezintă un domeniu vast care se bazează în principal pe studiul unui spectru larg al biomarkerilor specifici, care pot avea o mare importanță clinică, fiind esențiali pentru determinarea severității și prognosticului bolii, inclusiv al riscului apariției sechelor neurologice, prin prisma inplicării în verigile patogenetice a stresului oxidativ și a hipoxiei, ca mecanisme declanșatoare. La fel, aceștea pot fi utili în aprecierea farmacorezistnței la remediile antiepileptice. Astfel, identificarea lor ar putea avea un impact semnificativ asupra evoluției clinice a bolii. CONCLUZII: Studiul asupra surselor bibliografice ne-a permis să facem o analiză a fiziopatologiei epilepsiei, prin prisma cercetării rolului unor biomarkeri specifici și influența lor asupra stresului oxidativ și a hipoxiei, totodată și implicațiile lor clinice, de comun cu perspectivele ulterioare în direcția de cercetare a epilepsiei.

INTRODUCTION: Epilepsy is a group of chronic neurological disorders characterized by recurrent, spontaneous, and unprovoked seizures. As one of the most common neurological disorders, it affects tens of millions of people worldwide. Multiple scientific studies in recent decades have revealed the complexity of epileptogenesis, in which immunological processes, epigenetic changes, and structural changes in neural tissues have been identified to play a crucial role. OBJECTIVES OF THE STUDY: The aim of the study was a review of literature data in order to discuss recent advances in the evaluation of some biomarkers of epilepsy, which are specific to certain pathogenetic processes in the evolution of the disease. MATERIAL AND METHODS: The studied bibliographic sources were taken from online databases Medline and PubMed and were studied using the keywords: biomarkers, epilepsy, status epilepticus. 38 sources were identified, Articles – 15, clinical studies – 5, meta-analyzes – 2, Reviews – 9. RESULTS: From the studied bibliographic sources we found that peripheral biomarkers can be successfully used in the optimization of the treatment of epilepsy, but also in assessing the prognosis and pharmacovigilance of epilepsy. As a research direction, epilepsy represents a vast field that is mainly based on the study of a wide spectrum of specific biomarkers, which can be of great clinical importance, being essential for determining the severity and prognosis of the disease, including the risk of developing neurological sequelae. Likewise, they can be useful in assessing the resistance to antiepileptic drugs. Thus, their identification could have a significant impact on the clinical course of the disease. CONCLUSIONS: the study on bibliographic sources allowed us to make an analysis of the pathophysiology of epilepsy, through the research of the role of specific biomarkers and their influence on oxidative stress and hypoxia, as well as their clinical implications, in common with subsequent perspectives in the research direction of epilepsy. Keywords: epilepsy, biomarkers, status epilepticus