Schimbările climatice și de mediu au transformat sustenabilitatea într-o temă obligatorie de discuții pe agenda internațională, atât de către organismele publice, cât și de cele private din sectoare diversificate, inclusiv instituțiile de învățământ. Astfel, odată cu integrarea sustenabilității în cadrul vieții educaționale, putem observa o tendință globală în rândul universităților de a-și revizui misiunea și a-și restructura cursurile, programele de cercetare și operațiunile din campus pentru a include sustenabilitatea în perspectivele lor de dezvoltare [4]. Termenul „universitate verde” este cunoscut drept tot felul de activități sub viziunea „dezvoltării durabile”, acesta reprezentând o responsabilitate importantă asumată de învățământul superior pentru dezvoltarea societății. Din perspectiva proprie, în baza definițiilor oferite de specialiști, putem menționa că universitatea verde este o instituție de învățământ superior care, pe lângă activitățile sale didactice de bază, se concentrează pe crearea și implementarea unei strategii sustenabile, acțiunile sale vizând rezolvarea problemelor globale ca încălzirea globală, poluarea cu plastic a apei, secetă, prin introducerea “Green Teaching”, “Green Research”, “Green Building” și “Green Campus”. Pe lângă aceasta, odată cu universitatea verde a fost creată “Green University Network” ce constituie o rețea funcțională de instituții de învățământ superior care încorporează mediul, strategiile de dezvoltare a rezilienței la climă cu emisii scăzute de carbon și aspectele de durabilitate în educația, formarea, operațiunile din campus și implicarea sporită a studenților [1, p. 10]. Prima declarație care a menționat sustenabilitatea în învățământul superior a fost Declarația de la Stockholm din 1972, sugerând diferite abordări pentru a atinge sustenabilitatea mediului (Alshuwaikhat și Abubakar 2008) [2, p. 21]. Această declarație a jucat un rol important în cadrul conferinței „Summit-ul Pământului” care a pus bazele multor acorduri internaţionale importante privind mediul: “Agenda 21” un plan de acţiuni pentru dezvoltarea durabilă, Declaraţia de la Rio privind mediul și dezvoltarea, Declaraţia privind principiile în domeniul forestier, Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice, diversitatea biologică, combaterea deșertificării. Toate aceste evenimente au un rol semnificativ în dezvoltarea și susținerea sustenabilității în universități. În momentul actual, instituțiile de cercetare și învățare pot avea un impact esențial și un rol important la rezolvarea problemelor de mediu. Universitățile pot influența societatea prin creșterea gradului de conștientizare prin cunoștințe, capacități și valori. Prin urmare, atunci când universitatea este un model de urmat, ea poate fi văzută și apreciată de societate într-un mod pozitiv. În baza acestor idei, organizațiile care lucrează în favoarea mediului natural au îndemnat participarea universităților la dezvoltarea durabilă.Luând în calcul toate cele menționate mai sus, putem identifica top trei cele mai „verzi” universități în lume. Pe primul loc se plasează universitatea din Nottingham care s-a afirmat prin faptul că a redus timp de 10 ani – 40% de emisie a carbonului, folosesc panourile solare, consumul de gaze și electricitate în 10 ani s-a redus cu 30%. Ea este urmată de universitatea din Greenwich, care a reușit să realizeze o reducere cu 22% a emisiilor de carbon din 2005, iar în cadrul planului său de management pe termen lung, a stabilit o reducere de 40% în următorii 10 ani. Pe al 3-lea loc se plasează Universitatea din Alcalá ce practică metode de predare ecologice, în cadrul programelor de studii, se poate găsi și o diplomă în științe ale mediului până la doctorate în climă, cercetare spațială și managementul resurselor de apă [3]. În cele din urmă, am putea adăuga că economia verde este rezultatul unui set de idei intelectuale care sunt o extensie a responsabilității sociale și a mișcării consumatorilor și a mediului. Prin urmare, adoptarea universităților verzi în relațiile cu mediul înconjurător și comunitatea în care operează este o afirmare a angajamentului său față de mediu și a responsabilității sale sociale. Respectiv, pornind de la cele analizate în acest articol, am identificat trei recomandări pentru universitățile care doresc să devină cât mai „verzi”. Acestea sunt: 1. Introducerea laboratorului verde sau “Green lab” ce reprezintă un birou de sustenabilitate care informează, conectează și sprijină atât studenții, cât și personalul să acționeze în domeniul durabilității. Laboratorul verde este finanțat și aprobat de conducerea universității și este condus în comun de studenți și personalul acesteia. 2. Plasarea sistemelor de sortare a deșeurilor la intrarea în universitate și la fiecare etaj al blocului. Acestea vor cuprinde trei tomberoane divizate pe patru compartimente: Plastic, Hârtie, Organic, Sticlă, studenții fiind încurajați să utilizeze corespunzător aceste sisteme. 3. Organizarea anuală ale zilelor verzi, “Green Day” care vor încuraja studenții și angajații universității să utilizeze bicicletele o zi pentru a ajunge la universitate, aceste inițiative fiind apreciate și premiate celor mai active persoane. De asemenea, în cadrul acestor zile ar fi bine-venite organizarea a diverse “flashmob-uri”, evenimente, mese rotunde cu tematici de sustenabilitate, și, în final, organizarea Zilei Mondiale a curățeniei pe 23 septembrie care se va desfășura prin curățirea campusului și a grădinii universității.