Introducere. Peste 240 de milioane de oameni din întreaga lume sunt infectați cu virusul hepatitei B (VHB). Cercetările efectuate în Statele Unite au constatat prevalența infecției cronice cu VHB la 0,7-0,9% din femeile gravide, cu risc de infectare perinatală a nou-născuților. Transmiterea verticală a VHB de la mamele infectate nou-născuților rămâne o cale principală de transmitere perinatală, iar gravidele infectate cronic - un rezervor al infecției cu VHB. Scopul acestui studiu este de a ajuta clinicienii să-și consilieze pacientele gravide privind riscul infectării perinatale cu VHB și să aplice eficient opțiunile recomandate și disponibile de management al infecției cu VHB pe parcursul sarcinii și perioadei postnatale. Material și metode. Studiul științific a fost realizat în ultimii 10 ani pe un lot de 114 copii cu vârsta între 1-18 ani, dintre care la 107 a fost confirmată hepatita virală B cronică (HVBC), conform criteriilor aprobate. A fost stuidată calea posibilei infectări cu VHB și estimat riscul transmiterii infecției pe cale verticală. La mamele pacienților incluși în studiu a fost analizat istoricul epidemiologic privind infecția cu VHB până la actuala sarcină, inclusiv testarea marcherilor VHB și ADN VHB. Rezultate și discuții. Vârsta medie a pacienților cu HVBC a fost de 10,7±0,5 ani, iar vârsta medie la care a fost confirmat diagnosticul de 6,3 ani (p<0,05), majoritatea fiind din mediul rural. În 53 (50%) de cazuri s-a constatat că mamele lor gravide au fost infectate cronic cu VHB, fapt ce confirmă riscul sporit de infectare perinatală: 22 cu portaj cronic de AgHBs; 31 cu HVCB și viremie (p<0,05). Doar în 7 (13%) cazuri nou-născuții cu risc perinatal au fost vaccinați anti-HVB în primele 12 ore cu administrarea concomitentă a imunoglobulinei specifice anti-VHB (IGHB), conform schemei clasice. 38% din nou-născuți cu risc perinatal au primit vaccinul în primele 24 de ore (p<0,05), iar doar în 2 cazuri gravidele cu indicații clinice au primit tratament antiviral în ultimul trimestru al sarcinii cu remediul de prima linie tenofovir. Concluzii. Screeningul universal al gravidelor cu identificarea infecției cu VHB are un impact major în diminuarea riscului de infectare perinatală. Este necesară testarea de rutină a gravidelor la AgHBs, anti-HBcor sumar, iar în caz de citoliză și a ADN VHB. În cazul riscului perinatal de infectare cu VHB, se recomandă administrarea primei doze de vaccin anti-HVB nou-născutului în primele 12 ore după naștere și concomitent IGHB. Femeile gravide infectate cronic cu VHB necesită testarea ADN VHB Real Time în al treilea trimestru al sarcinii. În cazul viremiei > 6-8 log 10 copii/mL la gravidă este recomandată terapia antivirală cu tenofovir în scopul diminuării riscului de infectare perinatală cu VHB a nou-născutului. Nu este necesară nașterea prin cezariană pentru reducerea riscului de transmitere perinatală a VHB, iar alăptarea la sân necesită încurajare.

Introduction. More than 240 million people worldwide are infected with hepatitis B virus (HBV). Recent research in the United States found the prevalence of chronic HBV infection to be 0.7-0.9% of pregnant women, with risk of perinatal infection of newborns. Vertical transmission of HBV from infected mothers to newborns remains a main route of perinatal transmission, and chronically infected pregnant women - a reservoir of HBV infection. The aim of this study is to help clinicians counsel their pregnant patients regarding the risk of perinatal HBV infection and effectively apply the recommended and available management options for HBV infection during pregnancy and the postnatal period. Material and methods. The scientific study was carried out in the last 10 years on a group of 114 children aged between 1-18 years, of which 107 were confirmed to have chronic viral hepatitis B (HCVB), according to the approved criteria. The route of possible HBV infection was studied and the risk of vertical transmission of the infection was estimated. In the mothers of the patients included in the study, the epidemiological history of HBV infection up to the current pregnancy was analyzed, including testing of HBV markers and HBV DNA. Results and discussion. The average age of patients with HVBC was 10.7±0.5 years, and the average age at which the diagnosis was confirmed was 6.3 years (p<0.05), the majority being from rural areas. In 53 cases, it was found that their pregnant mothers were chronically infected with HBV, a fact that determined the increased risk of perinatal infection: 22 with chronic carriage of HBsAg; 31 with HVCB and viremia (p<0.05). Only in 7 (13%) cases, newborns at perinatal risk were vaccinated against HBV within the first 12 hours with the simultaneous administration of specific anti-HBV immunoglobulin (IGHB), according to the classic scheme. 38% of newborns with perinatal risk received the vaccine in the first 24 hours (p<0.05), and only in 2 cases pregnant women with clinical indications received antiviral treatment in the last trimester of pregnancy with the first-line remedy tenofovir. Conclusions. Universal screening of pregnant women with the identification of HBV infection has a major impact in reducing the risk of perinatal infection. Routine testing of a gravids for HBsAg, anti-HBcor summary, and in case of cytolysis and HBV DNA is necessary. In the case of perinatal risk of HBV infection, it is recommended to administer the first dose of anti-HBV vaccine to the newborn within the first 12 hours after birth and concomitantly HBV. Pregnant women chronically infected with HBV require Real Time HBV DNA testing in the third trimester of pregnancy. In the case of viremia > 6-8 log 10 copies/mL in pregnant women, antiviral therapy with tenofovir is recommended in order to reduce the risk of perinatal HBV infection of the newborn. Cesarean delivery is not necessary to reduce the risk of perinatal transmission of HBV, and breastfeeding should be encouraged.