Articolul precedent |
Articolul urmator |
62 1 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-04-12 13:39 |
SM ISO690:2012 SPRINCEAN, Mariana, HADJIU, Svetlana, CĂLCÎI, Cornelia, GALBUR, Viorica, TIHAI, Olga, REVENCO, Ninel. Bolile genetice și epilepsia (reviu de literatură). In: Actualități în pediatrie și impactul imunizării asupra morbidității și mortalității copiilor în Republica Moldova, 22-23 septembrie 2023, Chişinău. Chişinău: Taicom (Ridgeone Group), 2023, pp. 31-36. ISBN 978-9975-58-293-3. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Actualități în pediatrie și impactul imunizării asupra morbidității și mortalității copiilor în Republica Moldova 2023 | ||||||
Conferința "Actualități în pediatrie și impactul imunizării asupra morbidității și mortalității copiilor în Republica Moldova" Chişinău, Moldova, 22-23 septembrie 2023 | ||||||
|
||||||
Pag. 31-36 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Introducere. Bolile genetice, fiind stări patologice determinate de mutații genice, cromozomiale sau genomice la nivelul materialului ereditar adesea (în 20-25% cazuri) decurg concomitent cu epilepsiile. Conform unor date din literatura de specialitate se estimează că 33% dintre copiii cu boli genetice au fost diagnosticați cu epilepsie, iar 55% dintre copiii cu epilepsie au fost diagnosticați ulterior cu boli genetice. Scopul studiului: evidențierea spectrului de boli genetice asociate cu epilepsia, analiza manifestărilor clinice și aprecierea gravității pentru diagnosticarea precoce a acestui grup de patologii. Material și metode. Am utilizat metoda observațională a studiilor oficiale, sinteza și analiza critică a peste 243 de articole publicate din anii 2013-2023 pe platformele PubMed, Medscape, NEJM, GeneCards, Lecturio, AMBOSS. Rezultate. În urma analizei studiilor clinice am constatat că deseori patologiile asociate epilepsiei sunt de natură genică, cromozomiale și poligenice, care uneori se suprapun. Ultimele cercetări au demonstrat implicarea mecanismelor genetice în patogenia acestor boli, de exemplu: reglarea transcripției genice, creșterea celulară, funcția și structura canalelor sinaptice. De exemplu: persoanele cu sindromul X-fragil au un risc mai mare de a dezvolta crize convulsive, ceea ce se atestă în 10-20% cazuri. La fel, copii cu duplicarea 15q11.2-q13.1 prezintă dereglări de intelect, au o incidență mare a spasmelor infantile și la unii copii a fost raportată prezența sindromului Lennox-Gastaut. Totodată, prevalența epilepsiei la pacienții cu sindromul Down (SD) este de aproximativ 8-13%, tabloul clinic la acești pacienții fiind foarte variat. Astfel, au fost raportate cazuri de epilepsie mioclonică progresivă asociată cu demența, spasme infantile (sindromul West) și sindromul Lennox-Gastaut. O altă patologie genetică cum este scleroza tuberoasă (ST), are manifestări neurologice variate, și care deseori includ: epilepsia (80-90%). Iar dintre pacienții cu sindromul Rett determinat de deficiența genei MECP2, circa 50-90% din cazuri au convulsii. În acest caz au fost identificate două mutații în gena MECP2 asociate cu epilepsia, și anume p.T158M și p.R106W (T-treonina, M-metionina, R-arginina, W-triptofan). Concluzii. Bolile genetice și epilepsia adesea decurg concomitent, însă mecanismele patogenetice care stau la baza acestei asocieri sunt încă neclare și necesită studii suplimentare. Este necesar să se recunoască precoce prezența epilepsiei la un copil cu sindrom genetic, iar pentru realizarea unui diagnostic final sunt necesare investigații molecular-genetice indicate. |
||||||
Cuvinte-cheie boli genetice, manifestări clinice, epilepsie, diagnostic, genetic diseases, clinical manifestations, epilepsy, Diagnosis |
||||||
|