Arta obiectivă a unui romancier este ilustrată prin eforturile sale de a părea absent din narațiune, când, de fapt, prezența sa discretă se materializează plenar în ideile și concluziile conținute în fiecare rând scris. Stilul flaubertian este marcat de tendința spre impersonalitate și imparțialitate, aceste calități manifestânduse prin efortul intelectual al scriitorului de a se transpune în personajele sale. Gustave Flaubert a creat la confluența dintre două moduri de gândire și de percepere a lumii – romantismul și realismul, reușind să-și elaboreze propriul stil artistic, bazat pe combinația inconfundabilă dintre metoda științifică a realismului, însoțită de documentarea precisă și rigurozitatea descrierilor, pe de o parte, și imaginația debordantă, atenția sporită acordată trăirilor sentimentale ale personajelor, pe de altă parte. Astfel, atestăm în creația lui Gustave Flaubert două tendințe distincte: prima, care constă în admirația pentru Hugo și influența lui Chateaubriand, datorată adolescenței scriitorului petrecute în plină epocă a romantismului, și a doua, care se manifestă începând cu anul 1849, când disciplina realistă va înfrâna, dar nu va învinge definitiv, această natură pasionată și entuziasmată, deoarece inima sa va rămâne pentru totdeauna plină de tandrețe și sensibilă la orice zvâcnire de romantism.

The objective art of a novelist is illustrated through his efforts to seem absent in the narrative, when, in fact, his discreet presence is fully materialized in the ideas and conclusions contained in each written line. The Flaubertian style is marked by the tendency towards impersonality and impartiality, these qualities being manifested by the writer’s intellectual effort to transpose himself into his characters. Gustave Flaubert has created at the confluence of two essential ways of thinking and perceiving the world – Romanticism and Realism, managing to develop his own artistic style, consisting of the unmistakable combination between the scientific method of Realism, accompanied by precise documentation and descriptions rigor, on the one hand, and the overflowing imagination, the increased attention paid to characters sentimental feelings, on the other hand. Thus, we attest in Gustave Flaubert’s creation two distinct tendencies: the first, which consists in admiration for Hugo and Chateaubriand’s influence, due to the writer’s adolescence spent in full Romantic era and the second, which is manifested since 1849, when Realistic discipline will restrain, but will not definitively overcome this passionate and enthusiastic personality, because his heart will forever remain full of tenderness and sensitive to any Romantic impulse.