Destabilizarea economiei, scăderea producției, reducerea nivelului de trai al populației, înlăturarea vechiului sistem de valori și stereotipuri care guvernează relația individului cu societatea, toate afectează bunăstarea socială a popoarelor și speranța de viață a fiecărui cetățean. Crizele sociale caracteristice societății contemporane afectează negativ relațiile interumane, psihologia oamenilor, generează anxietate, furie și violență. Este evidentă creșterea numerică și intensitatea conflictelor, cauzată de comportamentul agresiv al oamenilor asociat cu un proces intens de stratificare a populației pe criterii interetnice, imobiliare, sociale. O perioadă îndelungată în regiunea europeană, chiar în lumea întreagă, a prevalat prioritatea securității statului în raport cu securitatea persoanei și a sociumului. Interesul pentru conceptul securității umane a sporit semnificativ în anii ’90 ai secolului XX, perioadă în care ONU adoptă mai multe documente, în care sunt descrise consecințele negative ale diferitor fenomene și procese. Astfel, în Declarația ONU a Mileniului, adoptată prin Rezoluția Adunării Generale 55/2 din 8 septembrie 2000, sunt evidențiate 8 direcții fundamentale în asigurarea securității umane: 1) valori și principii; 2) pace, securitate și dezarmare; 3) diminuarea sărăciei; 4) protecția mediului; 5) drepturile omului, democrația și buna guvernare; 6) protecția segmentelor vulnerabile ale populației; 7) satisfacerea nevoilor speciale ale Africii; 8) consolidarea rolului ONU. Acestor elemente structurale ale securității umane și sociale li se acordă atenție maximă în culegerea: „Securitatea umană și socială în statul democratic”. Securitatea umană nu poate fi apreciată ca un mijloc de politică de stat. Securitatea umană este văzută simultan ca drept și obligație. Fiecare cetățean nu doar are dreptul, ci trebuie să fie capabil să-i apere pe cei dragi. Problema asigurării siguranței unei personae în societate poate fi redusă la adaptarea de reguli raționale pentru comportamentul oamenilor, pentru relațiile interumane și formarea unei strategii de siguranță umană. Doar elaborarea și aprobarea unei strategii de securitate umană în conformitate cu caracteristicile individului poate asigura siguranța și supraviețuirea în orice situație periculoasă.Războiul violent din regiune devalorizează viața sub toate aspectele. La Conferința științifico-practică internațională: „Securitatea umană și socială în statul democratic” s-au înscris: 7 doctori habilitați, profesori universitari, 17 doctori, conferențiari universitari, 20 doctoranzi, cercetători științifici, cadre didactice. În toate rapoartele prezentate la Conferință autorii au modelat stilul sănătos de viață, care oferă siguranță persoanei, siguranță sociumului. Autorii evidențiază rolul educației în conservarea și reproducerea condițiilor de viață pentru om, societate, planetă. Raționalizarea vieții sociale, a vieții individului, atitudinea respectuoasă față de mediul natural de existență, abordarea atentă a tuturor manifestărilor psihice a tinerilor și adulților etc. ne vor permite să îmbunătățim condițiile existențiale pentru fiecare cetățean și pentru întreaga comunitate.