The article studies the artistic representations of death in several poetic texts signed by Emilian Galaicu-Păun, Nicolae Popa, Dumitru Crudu, Leo Bordeianu, Irina Nechit, Marcela Benea, Alexandru Vakulovski. The tanatic imaginary is produced in a multitude of projections depending on the position of man towards the religious vision, through the prism of which death is only a release of the (immortal) soul from the body, from the matter that degrades and transforms into other vital structures, and with the profane perception, which defines the phenomenon as a complete end of the organism’s life cycle. The author especially researches the system of tanatic images formed through the artistic reconceptualization of the ideational relationship death-creation, intensively explored in contemporary Bessarabian poetry.

Articolul studiază reprezentările artistice ale morții în mai multe texte poetice semnate de Emilian Galaicu-Păun, Nicolae Popa, Dumitru Crudu, Leo Bordeianu, Irina Nechit, Marcela Benea, Alexandru Vakulovski. Imaginarul tanatic se produce într-o multitudine de proiecții în funcție de poziția omului în raport cu viziunea religioasă, prin prisma căreia moartea este doar o eliberare a sufletului (nemuritor) de trup, de materia ce degradează și se transformă în alte structuri fizice, și cu percepția profană, care definește fenomenul drept o încheiere completă a ciclului vital al organismului. Autoarea cercetează, în special sistemul de imagini tanatice formate prin reconceptualizarea artistică a raportului ideatic moarte-creație, explorat intens în poezia basarabeană contemporană.