Printre cei mai adorați și valoroși arbori, din punct de vedere alimentar, la numeroase popoare, inclusiv la români, a fost și este gutuiul care, asemeni altor copaci, a fost investigat insuficient de către cercetători. Printre etnografii care au menționat despre gutui sunt: V. Butura, D. Onica, E. Reșetnic ş.a. Se consideră că patria lui de origine e regiunea Caucazului. Ulterior, în primul mileniu î.Hr., a ajuns în Levant și în sud-estul Europei, mai devreme decât mărul. Gutuiul a jucat un rol important în mitologia și în alimentația greacă, romanii îl păstrau în miere și l-au numit, în mod corespunzător, melimelum (mărul cu miere). În Europa medievală, gutuile erau folosite pentru umpluturi, sosuri. În Țara Moldovei, gutuile erau menționate de către unii călători străini. În perioada interbelică, gutuii erau cultivați în regiunea Tighinei, Izmail și Cahul. La poporul român, gutuiul, asemeni altor fructe (precum mărul, para) care au înveliș dur sau care sunt zemoase și au mai multe semințe, are însușiri fecundatoare și de aceea este prezent în riturile de naștere, botez, nuntă și înmormântare. Se consideră că cine visează gutuie va avea parte de momente de amăgire, sentimente de părere de rău, agresiuni din partea celor din jur, dar poate să fie și semn de noroc în căsătorie. Fructele, rădăcina, semințele, florile și frunzele arborelui se utilizau și se folosesc în medicina umană tradițională. Principiile active din fructe acționează astringent, stomahic, aperitiv și fortifiant, hepatic. Frunze le erau utilizate la vopsirea fibrelor naturale în galben şi negru. Fructele gutuiului, în trecut și prezent, erau și sunt consumate în stare proaspătă sau prelucrate, astfel obținându-se dulcețuri, gemuri, compoturi, fiind utilizat și ca ingredient în alimentație. Actualmente, în satul Costești (raionul Ialoveni) este foarte apreciată dulceața din gutui, preparată în amestec cu struguri de soi Moldova. În Costești, ca și în alte sate din Republica Moldova, lemnul de gutui este utilizat la afumarea cărnii, fructele de gutui sunt puse la murat împreună cu legume. Din frunzele de gutui se prepara un ceai foarte delicios. În unele localități din spațiul românesc, în timpul fermentării vinului, se pun bucăți de fructe de gutui (date prin răzătoare), pentru a oferi o aromă deosebită vinului, iar în alte regiuni se pun bucăți de gutui legate (atârnate) de o ață în butoaiele cu vin. Atmosfera creată de gutui este redată foarte bine în versurile cântecului Galbenă gutuie, autor al căreia este cercetătoarea și interpreta de muzică populară M. Mocanu. Considerăm că gutuiul a contribuit semnificativ la evoluția societății românești, îndeosebi în domeniul culinar.