Printre cei mai valoroși arbuști, din punct de vedere spiritual, în cultura universală și la români, e alunul. Alunul era utilizat în scopuri magice, apotropaice, de prezicere a viitorului. Astfel, în cultura universală, alunul este un simbol al fertilității, al înțelepciunii și al forțelor supranaturale profetice. Din ramurile acestui arbust erau făcute baghete magice și de prezicere. În Europa de Nord și la celți, nuiaua de alun era o unealtă a magicienilor, zânelor și a căutătorilor de aur. Adițional, alunul a fost întotdeauna considerat un simbol puternic al fertilităţii şi ploii. Potrivit folclorului scandinav, o vacă condusă cu nuia de alun oferea abundență de lapte. Se mai crede că alunul aduce noroc îndrăgostiților. La poporul român, alunul, asemeni altor arbuști, a fost insuficient analizat. Valoroasă este opinia lui Romulus Vulcănescu care este de părere că, în fruntea clasamentului importanței culturale la români, e bradul, urmat de stejar și alun. Acesta era prezent și în diferite obiceiuri. Astfel, în Ajunul de Crăciun, copii înfibgeau beţe din lemn de alun pe morminte, considerându-se că în ele se vor sprijini sufletele morţilor la deschiderea mormintelor. În Oltenia, copiii, fiind considerați ființe încă pure, fac foc cu lemn de alun, de corn și de jugastru, în miercurea și joia din Săptămâna Patimilor, ca să se încălzească la el zânele bune. O altă credință interesantă constă în faptul că acela care se duce la drum cu bâte de alun va avea noroc. Din creanga verde de alun sau de răchită se confecționează, în Bihor, cununa miresei, astfel simbolizând viața trainică și fecunditatea. În comunitățile de țigani din spațiul românesc se obișnuiește ca, la nunta fetelor, ginerele să dea în dar socrului, soacrei și cumnaților câte un băț de alun, împodobit cu diverse ornamente. Se consideră că cine visează alune va avea parte de o bucurie. Fructele de alun au și o mare valoare nutritivă, find utilizate și astăzi ca ingredient în cofetărie. Crengile erau utilizate la împletirea gardurilor și ca undiță. Unii gospodari chiar împleteau panere din lemn de alun în loc de nuiele de răchită. Din lemn de alun se confecționa rășchitoarea. Cercurile la vasele din doage, ca de exemplu cofițele, doinițele, erau făcute din lemn de alun. Scoarța, frunzele, florile și fructele erau utilizate în medicina populară, acestea erau utilizate și ca ingredient pentru prepararea coloranților naturali. Actulmente, în satul Costești (raionul Ialoveni), mulți locuitori sădesc copaci de alun în ogradă, unii chiar aduc puieți de alun de peste hotarele Republicii Moldova. Suntem de părere că alunul a contribuit considerabil la evoluția societății românești.