Ierusalimul cu Sfântul Mormânt al Domnului nostru Iisus Hristos, Muntele Athos, Muntele Sinai din Egipt și alte locuri sfinte din Orient totdeauna au fost puncte de atracție pentru creștinii din toată lumea. În secolele XIX, XX și XXI aceste locuri au fost și continuă să fie vizitate de pelerinii de diferite etnii din Basarabia și apoi și din Republica Moldova. În calitate de închinători, aceste sanctuare religioase au fost vizitate și de găgăuzi. În perioada interbelică, despre pelerinajele lor scrie protoiereul Mihail Ceachir în studiul Religiozitatea găgăuzilor, publicat în revista Viața Basarabiei (Chișinău, 1934). Unii dintre ei, fiind atrași de viața monahală, au rămas în acele locuri sfinte pentru totdeauna. În timpul expediţiilor de cercetare şi documentare în mănăstirile, schiturile şi chiliile pustniceşti din Muntele Athos în anii 2011, 2013 și 2014 au fost identificați câțiva monahi și mireni de etnie găgăuză din Republica Moldova, care constituie subiectul acestei comunicări. Din discuțiile cu ei, am constatat că cel mai vechi locuitor găgăuz al Muntelui Athos este ierodiaconul Arsenie Sarandi din Mănăstirea rusă Sf. Pantelimon, născut în anul 1928 în satul Avdarma din județul Tighina, iar cel mai tânăr este monahul Dorotei Triandafilos, originar din satul Copceac, stabilit în mănăstirea grecească Vatopedu în anul 2007. În rezultatul acestor călătorii s-a constatat că o parte din găgăuzii aflați în Muntele Athos se consideră greci, mai ales că unii din ei poartă și nume de familie grecești precum Sarandi sau Triandafilos; unii cunosc foarte bine limba română, iar alții au necesitatea de a o cunoaște, pentru că în procesul activității lor au de-a face cu pelerinii români, care în număr mare vin pentru închinare și cu alți vorbitori de limbă română din Muntele Athos.