Problema interacțiunii omului cu natura este de o vădită actualitate. În goana după venituri, omul a încercat să-și subordoneze natura și i-a utilizat irațional resursele, fără a ține cont că el însuși este o parte a naturii. Astăzi, omenirea a înțeles necesitatea obiectivă de a-și schimba atitudinea, optând pentru conservarea mediului natural și minimalizarea poluării acestuia, însă conștientizarea problemei reprezintă doar un pas spre rezolvarea ei și nu redresează radical situația la nivel global. Renunțarea la excesivitate în aplicarea ideilor tehnocrate în favoarea celor ecosoft, reconsiderarea valorilor umane și revenirea la normele culturii tradiționale de coexistență armonioasă cu natura reprezintă factori decisivi în supraviețuirea omului pe terra. În acest scop, considerăm oportună relevarea unor secvențe ale modelului cultural existențial specifc poporului nostru, care a excelat prin menținerea și idealizarea unui stil de viață natural, prin tendința de a asigura continuitatea vieții și conservarea diversității sale. Etnoecologia se axează pe mecanisme, ce reglementează relațiile dintre om / societate și natură, prognozează impactul asupra mediului, ce poate să apară în rezultatul activității societății umane. Considerându-se, real și formal, parte a naturii, omul își creează habitatul, care constituie, în același timp, o realitate spirituală și una socială. În structura și conținutul acestei realități spirituale și sociale, un factor de primă importanță este cultura, aceasta reprezentând un sistem de valori ce ghidează oamenii în atitudinea lor față de mediu, de propriul lor habitat și, mai mult decât atât, față de natură în întregime.