Scop: Analiza cazurilor de migrare a dispozitivelor intrauterine (DIU) în tractul gastro-intestinal (TGI). Material și metodă: Studierea surselor bibliografice anglofone din bazele de date Google Scholar și PubMed. Căutarea a fost efectuată după următoarele MeSH-termene: “intrauterine device”, “complications”, “migration”, “gastrointestinal tract” și “perforation”, perioada 2011-2021. Rezultate: Dispozitivele intrauterine sunt considerate instrumente eficiente în planificarea familiei. Cu toate acestea, utilizarea DIU nu este lipsită de complicații majore, perforația uterină și migrarea fiind printre cele mai grave descrise actualmente. Analiza literaturii a permis identificare a 45 de cazuri de deplasare a DIU în TGI. Vârsta medie – 34,2±8,2 ani, dislocarea fiind diagnosticată în mediu la 3,5±1,0 ani după inserție. În cele mai multe situații, DIU este implantat la nivelul colonului sigmoid (n=21;46,7%) sau rectului (n=10;22,2%). Manifestările clinice în cazul migrării DIU sunt diverse și influențate de organul care a fost afectat și intervalul de timp de la momentul penetrării până la apariția manifestărilor clinice. Printre testele imagistice utile în diagnosticarea migrării DIU se regăsesc: examenul radiologic simplu al abdomenului (n=23;51,1%), ecografia abdominală (n=20;44,4%) sau transvaginală (n=6;13,3%), tomografie computerizată al abdomenului și micului bazin(n=22;48,9%), rezonanță magnetică (n=1;2,2%), proceduri endoscopice: colonoscopie (n=14;31,1%), restosigmoidoscopie (n=4;8,9%), histeroscopie(n=3;6,7%), gastroscopie(n=2; 4,4%), laparoscopie diagnostică (n=6;13,3%). Analiza opțiunile terapeutice aplicabile a demonstrat că tehnicile minim invazive sunt folosite ca metoda de extracție preferată vs chirurgia deschisă (66,7% vs 33,3%). Concluzii: Migrarea DIU este o patologie rară, însă acest diagnostic trebuie luat în considerație la examinarea unei paciente cu dureri abdominale sau sângerări și anamnesticul de inserție a DIU.

The aim of the study: To analyze the cases of intrauterine devices’ (IUDs) migration into digestive organs. Material and methods: The English literature search was conducted in Google Scholar and PubMed databases, using the following MeSH-terms: “intrauterine device”, “complications”, “migration”, “gastrointestinal tract” and “perforation”, time period 2011-2021. Results: IUDs are considered efficient family planning tools. Despite the fact, IUDs’ insertion is not avoided of major complications, uterine perforation and device’s migration being considered among the most severe cases described in the literature till now. Literature analysis allowed identifying 45 cases of IUDs’ migration into the digestive tract. Mean age – 34,2±8,2 years, displacement being diagnosed at 3,5±1,0 years after positioning. Most frequently IUD is identified at the level of sigmoid colon (n=21;46,7%) or rectum (n=10;22,2%). Clinical manifestations are variable and dependend on the injured organ and the time period from penetration till development of suspicious signs and symptoms. Useful imaging tests in the diagnosis the IUD migration are: plain abdominal x-Ray (n=23;51,1%), abdominal (n=20;44,4%) or transvaginal (n=6;13,3%) ultrasound, abdominal and pelvic computed tomography (n=22;48,9%), magnetic resonance imaging (n=1;2,2%), endoscopic procedures as: colonoscopy (n=14;31,1%), restosigmoidoscopy (n=4;8,9%), hysteroscopy (n=3;6,7%), gastroscopy (n=2; 4,4%), and diagnostic laparoscopy (n=6;13,3%). While reviewing the applicable therapeutic options it is showen that minimally invasive techniques are preferably extraction methods vs open surgery (66,7% vs 33,3%). Conclusions: IUD’s migration is a rare event, however this diagnosis should be taken into consideration while examining a female patient with abdominal pain or bleeding and history of IUD insertion.