realizate în anul 1987 de către Oleg Levițki, care a descoperit la S de sat o așezare din prima epocă a fierului, atribuită culturii Saharna. În timpul perieghezelor din 1993, Vasile Haheu semnalează trei așezări la N de sat, pe care le atribuie culturii getice. În anul 2022, echipa Centrului de Arheologie „Ion Niculiță” (USM) a reușit să identifice doar trei situri din epoca fierului din cele patru repertoriate anterior (Fig. 1). Așezarea Cușmirca I se află la o distanță de cca 1,6 km spre S de sat, în locul numit „Între pâraie”. Ea este amplasată pe o pantă ușor înclinată, cu expunere spre SV, la poalele căreia curge un pârâu. Suprafața estimată a sitului este de cca 350×200 m, de unde au fost recoltate peste 60 de fragmente de la vase modelate cu mâna (Fig. 2). Acestea provin de la mai multe tipuri de recipiente, în special oale, străchini și cești. O bună parte a fragmentelor păstrează decoruri incizate, imprimate sau în relief. Conform caracteristicilor, astfel de vase sunt specifice culturii Saharna din prima epocă a fierului. Situl Cușmirca II este situat la o depărtare de cca 0,40 km la N de sat, pe malul stâng al râului Cușmirca. El ocupă marginea de E a unei pante ușor înclinate, cu expunere sud-estică. Aici, pe o suprafață de cca 500×150 m, au fost descoperite peste 70 de fragmente de ceramică lucrată cu mâna (Fig. 3) și bucăți de lut ars. Printre fragmentele ceramice recuperate se evidențiază cele cu decor în relief de forma unor suporturi aplatizate sau brâie. Astfel de recipiente sunt caracteristice culturii getice din sec. IV-III î. Hr. Așezarea Cușmirca III (conform numerotării lui V. Haheu) se află la E de Cușmirca II, la o distanță de cca 120 m, ele fiind despărțite de o văiugă. De pe panta de E a văiugii, care are o ușoară înclinare către SV, de pe o suprafață de cca 200×150 m au fost colectate peste 40 de fragmente ceramice de factură getică (Fig. 4). Plecând de la apropierea acestor două așezări, desemnate de V. Haheu drept Cușmirca II și Cușmirca III, precum și de la sincronismul artefactelor arheologice colectate, se poate presupune că aici a existat un habitat dispersat, cele două nuclee de locuire fiind separate de o văiugă.