Pe lângă cercetarea spațiului locuit al așezării Saharna „Țiglău”, investigațiile din anul 2022 au urmărit și examinarea unei zone aflate în afara sitului de habitat. Aici, ca urmare a unor lucrări de infrastructură, au fost găsite urmele unei structuri din piatră, fapt care a impus descărcarea de sarcină arheologică a perimetrului (Fig. 1). În suprafața cercetată (43 mp) au fost descoperite două morminte (Fig. 2), care, probabil, proveneau dintr-un tumul cu mantaua din sol. Prima înmormântare era complet acoperită de pietre. După demantelarea amenajării din piatră, au fost identificate resturile scheletice a doi indivizi. Primul defunct, păstrat în conexiune anatomică, a fost depus în poziție chircită, pe partea stângă, cu capul spre E (Fig. 3, 4). Oasele celui de-al doilea defunct au fost găsite în partea de SV a platformei din piatră, fiind, probabil, răvășite în momentul depunerii celuilalt defunct. Din inventarul funerar făceau parte două vase ceramice sparte, specifice culturii Saharna (Fig. 3, 1, 2), o fusaiolă (Fig. 3, 3), un fragment de lamă din fier a unui cuțit, un saltaleone din bronz ș.a. La o distanță de cca 1,60 m spre nord a fost sesizată a doua înmormântare, ce prezintă o construcție din piatră, sub formă de incintă de piatră, compusă din lespezi de calcar. Din interiorul ei au fost recuperate cinci fragmente de oase umane, în asociere cu mai multe fragmente de oase animale și vase fragmentare de tip Saharna. Analiza antropologică a resturilor osteologice depuse în mormântul 1/2022 a relevat faptul că primul schelet, foarte bine reprezentat, aparținea unei femei cu o vârstă biologică estimată la peste 50 de ani (adult bătrân). Cel de-al doilea schelet, parțial reprezentat, aparținea unui individ de sex masculin cu vârsta biologică la deces de cca 20-30 de ani (adult tânăr). Cele câteva resturi scheletice recuperate din mormântul 2/2022 provin de la un copil de 1,5-3 luni (infans I). La final, se cuvine să amintim că în contextul cercetării monumentelor funerare ale culturii Saharna din microzona omonimă, descoperirea din anul 2022 din situl „Țiglău” apare după o lungă pauză de cca 70 de ani, majoritatea absolută a informațiilor provenind din anii '50 ai secolului trecut.