De-a lungul activității sale creatoare, stilul de autor al Maestrului în Artă (1963) Igor Vieru (1923–1988) a parcurs unele schimbări. Observăm în primele ilustrații de carte, semnate de artist în perioada anilor 1950, cunoașterea perfectă a principiilor stilului realist în abordările lirico-epice ale naturii. Prin mijloace artistice și materiale utilizate aceste ilustrații pot fi comparate și cu cele semnate de Leonid Grigorașenco, Ghennadii Zîkov etc. Astfel sunt ilustrațiile artistului pentru „Povestiri” de Ion Luca Caragiale (1956, hârtie, tuș) sau diverse forme stilistice de ilustrare a poveștii „Soacra cu trei nurori” de Ion Creangă (1955–1956, hârtie, acuarelă, guașă, tuș; linogravură) etc. În ilustrațiile la povestea „Soacra cu trei nurori” de Ion Creangă, create de Igor Vieru în tehnica linogravurii, sesizăm căutările și studierea principiilor plastice de stilizare bazate pe renașterea valorilor artei populare naționale. Către anii 1960, căutările plastice ale pictorului Igor Vieru vor căpăta și alte conotații stilistice și semantice. Principiile monumentale de abordare a formelor și volumelor în colaborare cu elemente decorative se vor resimți și în grafica de carte semnată de artist. Deși mai multe ilustrații ale sale erau de dimensiuni miniaturale, schemele compoziționale, principiile formalstilistice liniare, tonale și coloristice adesea aveau o doză anumită de monumental. Sesizăm asemenea trăsături în ilustrații la poezia eminesciană, la cartea „Limba noastră” de Alexe Mateevici (1960), la povestea „Capra cu trei iezi” de Ion Creangă (anii 1960 și reeditată în anii 1990), la cartea „Băiețelul din coliba albastră” de Spiridon Vangheli (1962–1964), „Păcală și Tândală” (1966, hârtie, linogravură) sau la „Abecedar” (anii 1970), la „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă (1973–1974) etc. Fiecare din aceste exemple descoperă talentul și măiestria, reflectând trăsăturile inedite ale mijloacelor artistice descoperite de plasticianul Igor Vieru.