According to specialists, the skin is the extension of human individuality, of feelings, the connection between the inside and the outside, as well as the balance between these two aspects. Any emotional imbalance related to human perception towards the external environment, safety, trust towards those around them, they can directly affect the skin and the smooth running of these roles of hers. From the point of view of somatization, depending on how the opinion of others is perceived and how friendly or hostile we perceive a certain context, the skin of the human body can warn through a series of more or less serious or unpleasant conditions, such as: psoriasis, eczema, acne, various allergies, various wounds, infections, even skin cancer. Patients with any of the mentioned diseases should initially consult a dermatologist who has the responsibility to discover if the not healthy skin is related to psychological and or psychiatric factors. If so, the professional redirect the patient to a psychiatrist. However, in reality, the situation is hampered by patients’ reluctance to seek help, as they may not see the condition as a mental disorder. An often practical solution in Europe is based on conducting a “psychodermatological” assessment. This is a multidisciplinary consultation, where a dermatologist, a pharmacist and a psychiatrist are closely involved in joint assessments and treatment schemes. Considering that the epidermis of the skin, with the stratum corneum on the surface, has cells that live for about 20 days, after which they fall and are replaced by others, by changing the way of interpreting the surrounding reality, it is possible to bring new and healthy information in the new cells by developing active and emphatic listening capacities but also by studying communication and social interaction skills.

În opinia specialiștilor, pielea reprezintă individualitatea umană, prelungirea sentimentelor, legătură între interior și exterior, precum și echilibrul dintre aceste două aspecte. Orice dezechilibru emoţional legat de percepţia umană faţă de mediul exterior, de siguranţă, de încredere faţă de cei din jur, toate acestea pot afecta în mod direct pielea și bunul mers al acestor roluri ale ei. Din punct de vedere al somatizării, în funcţie de cum se percepe părerea celorlalţi și cât de prietenos sau ostil percepem un anumit context, pielea corpului uman poate avertiza printr-o serie de afecţiuni mai mult sau mai puţin grave sau neplăcute, precum: psoriazis, eczeme, acnee, diverse alergii, diverse răni, infecţii precum și cancer al pielii. Pacienţii cu oricare dintre bolile menţionate trebuie să consulte iniţial un dermatolog care are responsabilitatea de a descoperi dacă sau nu starea pielii este legată de factori psihologici și sau psihiatrici. Dacă da, profesionistul direcţionează pacientul la un psihiatru. Cu toate acestea, în realitate, această situaţie este împiedicată din cauza reticenţei pacienţilor de a căuta ajutor, deoarece s-ar putea să nu vadă condiţia sa ca a tulburare psihică. O soluţie adesea practicată în Europa se bazează pe desfășurarea unei evaluări „psihodermatologice”. Aceasta este o consultaţie multidisciplinară, în care un medic dermatolog, un farmacist și un psihiatru sunt strânși implicaţi în evaluări și scheme de tratament în comun. Luând în vedere faptul că epiderma pielii cu un strat cornos și dur la suprafaţă, are celule ce trăiesc circa 20 de zile, după care cad și sunt înlocuite de altele, prin schimbarea modului de interpretare a realităţii înconjurătoare, se poate de adus informaţie nouă și sănătoasă în celule noi prin dezvoltarea capacităţii de ascultare activă și empatică dar și prin studiul abilităţilor de comunicare și interacţiune socială.