Stimată dna Ministru, Stimați membri ai Senatului, Stimați oaspeți, Onorată asistență Procesul de globalizare și evoluţia progresului tehnico-științific, extinderea și aprofundarea relațiilor din cadrul Uniunii Europene prin extinderea sa, prin eforturile de uniformizare a legislaţiei, prin libera circulaţie a cetăţenilor între statele membre, precum şi accesul liber pe piaţa muncii oriunde în cadrul Uniunii, au adus şi continua să aducă schimbări atât pe piaţa muncii cât şi în sistemul de învăţământ superior. Globalizarea economiei a dus la globalizarea cunoaşterii şi educaţiei, și a creat adevărate provocări pentru învăţământul superior. Transformarea învăţământului superior a devenit indispensabilă. O Europă a cunoaşterii este unanim recunoscută drept un factor de neînlocuit pentru dezvoltarea socială şi umană, şi drept o componentă indispensabilă pentru consolidarea şi îmbogăţirea calităţii de a fi cetăţean al Europei, capabilă de a oferi cetăţenilor săi competenţele necesare pentru a face faţă provocărilor noului mileniu, împreună cu conştientizarea ideii de a împărţi valorile şi de a aparţine unui spaţiu social şi cultural comun. Dezideratul creării unui Spațiu European al învățământului superior, ce ar asigura eliminarea barierelor educaționale prin mobilitatea educațională și ocupațională înseamnă:  crearea și implementarea unui sistem cu reguli comune, care să asigure cooperarea între instituțiile de învățământ superior, mobilitatea studenţilor şi profesorilor;  conservarea valorilor intelectuale si a tradiţiilor educaționale naționale;  valorificarea cunoștințelor dobândite de studenți pe plan european şi nu numai;  dezvoltarea unor Curriculum inovatoare, trainingul cadrelor educaționale, managementul instituțional al universităților și reforme structurale în cadrul sistemelor naționale de învățământ. Astfel, comunitatea universitară europeană şi-a fixat obiective concrete, pe care le-a realizat într-un termen destul de scurt, operând transformări în sistemele de învăţământ superior, în organizarea universităţilor, în designul curriculei, - elemente ce au avut un impact simţitor asupra societăţi prin intermediul studenţilor. Fiecare dintre paşii urmaţi a reprezentat o nouă cărămidă pentru consolidarea construcţiei Spaţiului european al învăţământului superior. În 1999, prin Declaraţia de la Bologna, au fost stabilite obiectivele strategice ale acestui Spațiu, care vizează: Recunoaşterea diplomelor: adoptarea unui sistem de diplome comparabile şi bine definite;  Adoptarea unui sistem bazat pe două cicluri (bachelor / master);  Implementarea sistemului de credite de studiu transferabile (ECTS);  Promovarea mobilităţii;  Promovarea cooperării europene în domeniul asigurării calităţii;  Promovarea dimensiunii europene în învăţământul superior. Prin Comunicatul miniştrilor de la Praga, din anul 2001, au fost declarate obiectiviele comunitare privind promovarea:  Învăţării pe tot parcursul vieţii (Long Life Learning);  Dimensiunii sociale a învăţământului superior ;  Promovarea caracterului atractiv al spațiului European al învățământului superior. În 2003, Conferinţa de la Berlin stabileşte ca obiectiv comunitar  Definirea Spaţiului european al învăţământului superior şi al Spaţiului european al cercetării - doi piloni ai societăţii bazată pe cunoaştere. În anul 2005, la Conferinţa de la Bergen sunt declarate ca priorităţi în dezvoltarea Spaţiului European al Învăţământului Superior:  Implementarea Cadrelor Naţionale pentru calificări;  Acordarea şi recunoaşterea diplomelor comune, inclusiv la nivel doctoral;  Crearea de oportunităţi pentru trasee educaţionale flexibile în învăţământul superior, inclusiv prin proceduri de recunoaştere a învăţării anterioare. În 2007, comunicatul miniştrilor educaţiei de la Londra pune pe rol obiectivele sporirii angjabilităţii absolvenților, şi dezvoltării Spaţiului European al învăţământului superior în context global. În anul 2009, la Leuven sunt adoptate priorităţi de:  creșterea accesului la învățământ superior prin furnizarea de oportunități egale pentru toate categoriile sociale, în special cele subreprezentate;  asigurarea accesului la învățarea de-a lungul întregii vieți ca parte integrală a sistemului de educație;  asigurarea unor calificări relevante pentru nevoile pieței muncii printr-o mai bună colaborare a universităților cu angajatorii;  continuarea reformei curriculare prin dezvoltarea de rezultate ale învățării pentru programele de studiu, dar și pentru cursurile individuale;  creșterea calității cercetării în cadrul programelor doctorale;  internaționalizarea activităților universităților în vederea creșterii atractivității învățământului superior european;  creșterea mobilităților prin dezvoltarea de oportunități de studiu în alte țări, astfel încât până în 2020 cel puțin 20% din absolvenții de învățământ superior să beneficieze de astfel de oportunități; În fine, în anul 2010, la Conferinţa ministerială aniversară a Procesului Bolgna din Budapesta - Viena, s-a stabilită lansarea Spațiului European al învățământului superior (European Higher Education Area). O analiză exhaustivă ne arată că, peisajul universitar european se caracterizează printr-o eterogenitate remarcabilă, exprimată în termeni de organizare, conducere şi condiţii de funcţionare, inclusiv în materie de statut, de condiţii de angajare şi de selectare a profesorilor şi a cercetătorilor. În Uniunea Europeană, există aproximativ 4000 de instituţii de învăţământ superior. Acestea angajează, circa 34 % din totalul cercetătorilor din Europa, cu variaţii considerabile între statele membre (26 % în Germania, 55 % în Spania şi peste 70 % în Grecia). În materie de cercetare, universităţile europene beneficiază de aproximativ o treime din finanţările celui de al Șaptelea Program - Cadru de Cercetare şi Dezvoltare Tehnologică (FP-7),şi în mod deosebit de acţiunile de promovare a formării şi mobilităţii cercetătorilor (acţiunile Marie Curie). În domeniul educaţiei şi formării, universităţile sunt implicate plenar în ansamblul acţiunilor programului SOCRATES, în special în ramura ERASMUS a acestuia, în programul LEONARDO, care sprijină în special proiecte pentru mobilitate între universităţi şi întreprinderi. Începând cu anul 2014, este lansat programul ERASMUS+ care întrunește programele precedente și își extinde aria de acțiune atât în statele membre ale Uniunii Europene cât și în țările partenere. Prin semnarea în anul 2005, la Bergen, a actului de aderare la Procesul Bologna, Republica Moldova s-a raliat familiei universităților europene, implicându-se plenar în reformarea învățământului superior. Instituţiile de învăţământ superior din Republica Moldova, inclusiv Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu‖ din Cahul, şi-au demonstrat voinţa de a se implica plenar în reformele prilejuite de aderarea la Procesul de la Bologna, susţinând şi realizând într-un regim de urgenţă un set întreg de transformări structurale precum: elaborarea şi aprobarea noilor planuri de învăţământ în baza Planului-cadru provizoriu propus de Ministerul Educației şi a Nomenclatorului domeniilor profesionale adoptat de Parlamentul Republicii Moldova în mai 2005; implementarea sistemului de credite transferabile armonizat cu ECTS; eliberarea suplimentelor la diplomă. Există trei priorităţi pentru sistemul învăţământului superior din Republica Moldova, conform cărora comunitatea universitară este în aşteptarea:  adoptării Codului Educaţiei, care va asigura baza legislativă a funcţionării instituţiilor de învăţământ superior;  finalizării creării Agenţiei Naţionale de Asigurare a Calităţii în Învăţământului Profesional;  aprobării Strategiei de Dezvoltare a Învăţământului Superior, în baza căreia universităţile ar elabora propriile strategii de dezvoltare instituţională. Ca rezultat al implementării Strategiei menționate și reformării sistemului universitar conform prevederilor noului Cod al educației, societatea are șanse să obțină oportunități ce permit armonizarea învățământului superior la rigorile Comunitare prin:  reorganizarea cunoaşterii, care se manifestă, pe de o parte, prin diversificarea şi specializarea tot mai pronunţată a cunoştinţelor, și prin apariţia în cercetare şi învăţământ a unor arii de specializare din ce în ce mai restrânse şi mai precise şi, pe de altă parte, prin faptul că lumea academică are nevoie urgentă de a se adapta la caracterul interdisciplinar al domeniilor deschise de marile provocări ale societăţii, cum ar fi dezvoltarea durabilă, noile flageluri medicale, gestiunea riscurilor etc.  creşterea cererii pentru formare superioară pe motiv că, în Europa, rata scăzută a natalităţii este însoţită de o creştere a cererii de formare superioară, destinată a fi în creştere în anii următori, în primul rând datorită politicii adoptate de anumite guverne, care vizează creşterea numărului de studenţi din învăţământul superior, precum și datorită faptului că se profilează noi necesităţi legate de educaţie şi de formarea pe tot parcursul vieţii.  dezvoltarea unei cooperări strânse şi eficiente între universităţi şi sectorul real al economiei, realizată prin încurajarea în mod special a unei orientări către inovaţie, a creării de noi întreprinderi şi, dintr-o perspectivă mai generală, a transferului şi a răspândirii cunoştinţelor.  multiplicarea locurilor de producere a cunoştinţelor. Ţinând cont de tendinţa tot mai pronunţată a întreprinderilor de a-şi subcontracta activităţile de cercetare către cele mai bune universităţi, mediul universitar devine din ce în ce mai concurenţial, depășind limitele hotarelor statelor europene.  apariţia unor noi așteptări, conform cărora Universitatea trebuie să răspundă unor nevoi noi de educaţie şi formare, care apar odată cu economia şi societatea cunoaşterii. Printre acestea se numără nevoia crescândă de educaţie ştiinţifică şi tehnică, de competenţe transversale şi de posibilităţi de educare pe tot parcursul vieţii, care impun o mai mare permeabilitate între componentele şi nivelurile sistemelor de educaţie şi formare. Totodată, globalizarea şi aprofundarea interdependenţei economiilor naţionale, a repus pe agendă problematica dezvoltării regionale, declanşând procese de restructurare a modelelor regionale de producţie şi specializare, care au polarizat nivelele de dezvoltare ale regiunilor, unele suportând pierderi de potenţial economic, iar altele obţinând creştere şi prosperare. Reacţia regiunilor la noile provocări s-a axat pe politicile de susţinere şi atragere a cunoaşterii intensive în procesele industriale ale lanţurilor valorice. Deşi rezultatele acestor ajustări reprezintă un subiect deschis pentru discuţii ulterioare, este deja recunoscută condiţionarea acestora de prezenţa capacităţilor de adaptare şi flexibilitate economică şi politică, destinate realizării scopurilor de a dezvolta resurse scientologice locale pe baza universităţilor locale, care prin esenţa sa reprezintă polii fireşti de creştere şi dezvoltare regională bazată pe cunoaştere. Cu toate acestea, o simplă prezență în regiune a universităților nu este suficientă. Pentru a transforma cunoștințele academice în bunuri și servicii, universitatea trebuie să fi încorporată într-un mediu facil pentru comercializare și creștere. Astfel, factorii de decizie de nivel local și regional, au sarcina de a dezvolta și oferi instituțiilor educaționale și de cercetare un mediu facil pentru transformarea cunoștințelor academice în produse și servicii comerciabile. În rezultat, diseminarea cu succes a cunoștințelor în sectorul real și în special, cel privat, sporește așteptările extinderii producerii de cunoaștere, și stimulării apariției unor noi producții și afaceri în regiune. Spectrul larg de probleme și perspective ale integrării învățământului universitar din Moldova în Spațiul European al Învățământului Superior a și servit drept temă pentru a întruni în incinta Universității de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu‖ din Cahul experți din domeniu, colegi și parteneri atât din Republica Moldova cât și din România și Ucraina, în cadrul prezentei Conferințe Științifico-practice internaționale. În calitate de oaspeți de onoare a Conferinței de astăzi, prilejuită și de aniversarea a 15 ani de la fondarea Universității „Bogdan Petriceicu Hasdeu‖, îi avem prezenți pe: Dna Maia Sandu, ministru al educației al Republicii Moldova, Dl Boris Găină, membru al Academiei de Științe din Moldova, Dl Avram Micinschi, președintele raionului Cahul Excelența sa, dna Șențiana Șerbu, Consul general al României la Cahul Dl Ioan Gabriel Bîrsan, profesor, doctor inginer, rectorul Universității „Dunărea de Jos‖ din Galați În numele Senatului și a corpului didactico-științific al Universității noastre, permiteți-mi să spun BUN VENIT tuturor participanților la Conferința Științifico-Practică Internațională „Perspectivele și problemele integrării în Spațiul European‖, dorind succese și rezultate performante în activitatea forului dat.