Fluxurile migratorii în contextul italian își asumă tot mai mult o evoluție structurală, care conduce spre stabilizarea definitivă a migranților din toată lumea. Reprezintă un fenomen care caracterizează imigrația italiană din a doua jumătate a anilor 1990, datorită începerii reunificării familiilor și stabilizarea consecventă a acestora în Italia. În acest context, iese în evidență necesitatea de a ne întreba care sunt modalitățile și caracteristicile reîntregirii familiei, ca principală strategie a migrației, împreună cu consecințele sociale și psihologice pe care imigranții le trăiesc, cu focus pe adolescenții moldoveni, care sunt cei mai expuși riscului de a-și compromite construirea unui sine competent și capabil, tocmai pentru specificitatea perioadei de creștere prin care trebuie neapărat să treacă.

Migratory flows in the Italian context increasingly assume a structural evolution, which leads to the definitive stabilization of migrants from all over the world. It represents a phenomenon that characterizes Italian immigration from the second half of the 1990s, due to the start of family reunification and their consequent stabilization in Italy. In this context, the need to ask ourselves what are the ways and characteristics of family reunification, as the main strategy of migration, together with the social and psychological consequences that immigrants experience, with a focus on Moldovan teenagers, who are most at risk, stands out. to compromise the construction of a competent and capable self, precisely because of the specificity of the period of growth through which he must necessarily go.