În articolul de față sunt abordate noțiunele generale a fenomenului propagandei politice în regimurile totalitare. În primul rând, s-a evidențiat principalele definiții și funcții ale propagandei. În al doilea rând s-a analizat aspectele principale ale propagandei răspândite de regimurile totalitare. Propaganda întotdeauna este văzută ca un fenomen negativ. Desigur, propaganda presupune prezența unui public de masă ferm orientat către anumite stereotipuri. Cronologic, statele totalitare care au dezvoltat si institutionalizat propaganda, ridicând-o la nivelul politicii de stat după Primul Război Mondial au fost Rusia sovietică, Italia fascistă, Germania nazistă și Japonia militaristă. După cel de-al Doilea Război Mondial, același model propagandistic poate fi identificat și în alte state conduse de regimuri totalitare comuniste precum în China, Coreea de Nord, Vietnam sau Cuba, desigur cu unele specificități locale. Propaganda este nu doar un instrument al ideologiei, ci și un element independent în structura de ansamblu a sistemului ideologic.

In this article, are addressed the general notions of the phenomenon of propaganda. Firstly, were highlighted the main definitions and function of propaganda. Secondly, were analyzed the main aspects of the propaganda spread by totalitarian regimes. Propaganda is not always seen as a negative phenomenon. Of course, propaganda presupposes the presence of a mass audience firmly oriented towards certain stereotypes. Chronologically, the totalitarian states that developed and institutionalized propaganda, raising it to the level of state policy after the First World War, were Soviet Russia, fascist Italy, Nazi Germany and militarist Japan. After the Second World War, the same propaganda model can be identified in other states led by totalitarian communist regimes such as China, North Korea, Vietnam or Cuba, of course with some local specificities. Propaganda is not only a tool of ideology, but also an independent element in the overall structure of the ideological system.