Restaurarea monumentelor și a clădirilor istorice a continuat timp de secole, însă acum se manifestă un interes din ce în ce mai mare pentru analiza materialelor cu valoare istorică. Metodologia cercetării este determinată în metodologia analitică bazată pe inducție și inferență în raport cu proiectele de restaurare. Studiul analitic își propune să evidențieze poziția actuală și operațiunile de restaurare care se neglijează la întocmirea devizul de costuri în cadrul elaborării proiectelor de restaurare a clădirilor. Aspecte neprevăzute în timpul restaurării unei clădiri pot să apară la nivelul componentelor artistice (stucaturi, picturi, mozaic, scări) etc. Obiectivele prioritare ale investigării ştiinţifice au în atenţie autentificarea materialelor, studiile de compatibilitate privind intervenţiile de restaurare cu materiale noi şi monitorizarea intervenţiilor pe o anumită perioadă (mai mare de un an). Investigația științifică se poate realiza plecând de la utilizarea unor metode simple până la metode analitice complexe care sunt capabile să furnizeze date calitative și cantitative despre proprietățile materialelor specifice și fenomenelor de degradare. Plecând de la multiplele sale implicaţii practice, investigarea ştiinţifică, prin diversele sale expertize, se regăseşte în absolut toate etapele de valorificare a monumentului istoric. În atenția noastră s-a aflat o gama de metode științifice utile în cunoașterea problemelor unui monument sau clădiri, generate de o multitudine de factori și exprimate pe studii de caz. Cunoașterea acestor aspecte constituie principalele intrări ale sistemului de standardizare programat pentru proiectele de restaurare arheologică și istorică a clădirilor. Mai mult, clădirile istorice reprezintă epoca în care au fost construite și constituie un registru istoric al unei anumite comunităţi. În cele mai multe cazuri, astfel de clădiri atrag interesul lumii întregi, reprezentând importante destinații turistice.