Actuala criză legată de războiul din Ucraina este marcată de un puternic demers propagandistic, iar propaganda, de regulă, are ținte bine determinate și utilizează mijloace cu mult mai sofisticate, decât cele care servesc pentru informare. Propaganda este definită drept acțiune desfășurată sistematic în vederea răspândirii unei doctrine politice, religioase etc., a unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute și acceptate, pentru a câștiga adepți. În orice tip de propagandă CUVÂNTUL, ales cu deosebită atenție și cu intenție bine calculată, joacă un rol extrem de important, cu mult mai pregnant decât chiar unii termeni exacți. Războiul care se desfășoară astăzi lângă noi a adus în prim-plan o serie de termeni specifici, formați cu prefixe (de-, dez-: denazificare, demilitarizare), activizarea -ismelor (sufixul -ism: nazism, militarism), precum și modificarea semantică a unor termeni cunoscuți și utilizați anterior doar în domenii înguste, cum ar fi narativ. Este de remarcat faptul că în discursul propagandistic oficial apar și diverse eufemisme, menite să atenueze, să camufleze realitatea dură, de exemplu „operațiune specială” în loc de „război”. Apar noi clișee și forme de exprimare, care necesită o decodificare specială, pentru a ajunge la adevăr.