Odată cu preluarea interpretării baladei și doinei în condiții contemporane de spectacol public și ruperea de mediul firesc de execuție, practic inexistent în prezent, deseori se produce o confuzie în tratarea interpretativă a speciilor folclorice date, cauzată pe de o parte de necunoașterea de către interpret a particularităților tradiționale de execuție, iar pe de altă parte, de existența unor elemente comune între baladă și doină. Acest fapt a determinat necesitatea analizei specificului tradițional de execuție a baladei și păstrarea acestuia în condiții scenice, ceea ce va permite promovarea și valorificarea patrimoniului cultural imaterial în noile condiții de manifestare artistică.