În prezentul demers analitic se vor scoate în evidenţă unele aspecte stilistice şi interpretative caracteristice repertoriului folcloric al lăutarului violonist Alexandru Bidirel. Totodată, prin sublinierea acestora, urmează complinirea şi valorificarea la un nivel ştiinţific a muzicii tradiţionale instrumentale din Bucovina, un spaţiu mai puţin studiat în etnomuzicologia modernă. Una din problemele ce apare în practica actuală a instrumentiştilor şi vocaliştilor de muzică tradiţională — în cazul de faţă al violoniştilor — este faptul că din ce în ce mai puţini dintre aceştia cunosc şi respectă în interpretare stilurile şi zonele din care provin. Problema dată este una bilaterală şi apare în primul rând în lipsa necesităţii de informare şi studiere de către interpreţi, iar în al doilea rând — din cauza micşorării numărului de specialişti „adevăraţi” care să îndrume corect generaţiile tinere. De asemenea, un alt scop al iniţierii studiului de faţă rezidă în necesitatea de a transmite cât mai mult cu putinţă generaţiilor tinere de violonişti, o serie de detalii tehnice, însoţite, bineînţeles, de explicaţiile de rigoare, care, devenind uşor accesibile, vor stimula o percepere corectă a interpretării repertoriului acestui lăutar (dar şi al altor lăutari din zonă). În plus, nu trebuie omisă nici evoluţia tehnicii de interpretare la vioară, or, Alexandru Bidirel a introdus şi utilizat elemente noi, împrumutate din practica altor muzici precum cele de cafe-concert, jazz, clasică etc. În articol se vor mai evidenţia şi particularităţi alternative ale digitaţiei, ale trăsăturilor de arcuş ş.a. Autorii au identificat şi transcris unele melodii interpretate de marele lăutar. Posibilităţile de redare audio şi de ascultare la un tempo redus, oferă ocazii valoroase pentru a distinge cele mai mici detalii aproape imposibil de sesizat la o audiţie obişnuită.