Relevanţa subiectului: Cercetările recente în domeniu demonstrează tot mai mult interdependenţa dintre cavitatea bucală şi restul organelor şi sistemelor, putându-se astfel explica legătura care trebuie să existe între stomatologie şi celelalte ştiinţe medicale, stomatologia devenind astfel un colaborator preţios pentru diagnosticarea unor boli generale, precum şi pentru tratarea unor manifestări secundare afecţiunilor generale cronice. Materiale şi metode: În cadrul studiului, au fost investigaţi şi instruiţi 25 de pacienţi cu afecţiuni cronice sangvine, s‑a apreciat nivelul de motivare al adolescenţilor si părinţilor lor privitor la igiena orală prin metoda de anchetare. Rezultate: Studiul nostru a demonstrat că adolescenţii şi părinţii lor nu posedă cunoştinţe suficiente pentru a efectua corect un program de igienizare a cavităţii orale. Atenţionăm şi asupra unui nivel inferior de cultură igienică a populaţiei, lipsei comportamentului sanogenic în mediul familial. Analiza rezultatelor aplicării metodelor educaţionale a demonstrat că pentru a motiva şi conştientiza adolescenţii în vederea autoîngrijirii dentare corecte şi continue, cele mai eficiente sunt metodele de educaţie complexă, cu utilizarea largă a mijloacelor audio‑vizuale şi instruirea bazată pe principiul de problematizare. Concluzii: 1. Organismul uman este un tot unitar aflat într-un perfect echilibru biologic. Patologia analizată, atât la nivel oral cât şi general, pledează pentru aspectele corelative ale binomului unitate dentară-organ afectat, elocvente fiind modificările traseelor termografice pentru aria somatică analizată ulterior terapiei specifice stomatologice. 2. Pacienţii cu boli sistemice, igiena orală deficitară, boală parodontală, status nutriţional slab au ca rezultat diagnosticarea într-un timp foarte scurt a unei forme acute de boală carioasă. 3. Din punct de vedere parodontală, se remarcă forme de gingivită care variază de la forme simple la forme complicate, de la banale afectări inflamatorii bacteriene la gingivite hiperplazice, fiind puternic influenţate de modificările repetate ale constanţelor sangvine, cum sunt: hemoglobina, hematocritul, numărul de leucocite şi de trombocite.