Adaptarea plantelor la condiţiile mediului ambiant este asigurată din contul mecanismelor ziologice (adaptare ziologică), iar a populaţiei de organisme – datorită modicaţiilor genetice, ereditare şi selecţiei (adaptare genetică) [16]. Sub inuenţa uctuaţiei condiţiilor externe, plantele, pentru a păstra mai mult sau mai puţin echilibrată starea internă a proceselor vitale, se aă într-o permanentă adaptare – deadaptare. Se ştie că, tensionarea condiţiilor de umiditate afectează în primul rând mediul apos intern al plantei, în virtutea continuităţii cu cel extern, ceea ce se răsfrânge asupra tuturor proceselor vitale [1; 2; 4; 5; 8, etc.]. La schimbarea umidităţii şi majorarea presiunii osmotice a soluţiei solului plantele reacţionează aproape instantaneu prin modicarea status-ului apei în tot organismul [7; 18; 23; 24].