Introducere: Inteligența este un grup de abilități: învățarea din experiență, adaptarea la medii, găsirea și recunoașterea paternelor, formarea asociațiilor. E posibil că, la persoanele cu schizofrenie, patologia cauzează tulburări cognitive care împiedică manifestarea inteligenței, și nu duce la demență, cum este considerat. Materiale și metode: Am selectat 44 de pacienți care îndeplineau criteriile de includere, din care 34 au fost eliminați din cauza incapacității de a finaliza testul. Pacienții au fost internați în IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie secția psihoze acute bărbați. Au trecut 3 etape de teste: 1-3 zile, 10-13 zile și 21-30 zile. Am folosit matricele progresive colorate Raven și scala PANSS. Rezultate: Vârsta medie la debut 20,9 ani (S.D. ± 2,5). Numărul mediu de spitalizări de la debut este 5,1 (S.D. ± 2,9). Tratamentul administrat: 9 (90%) Haloperidol, 6 (60%) Levomepromazină, 9 (90%) Risperidonă, 4 (40%) Clozapină, ) Amitriptilină, 3 (30%) Venlafaxină. Media RCPM: Etapa I - 29,6 ± 3,53; Etapa II - 31,3 ± 3,43; Etapa 3 - 31,2 ± 3,64. Concluzii: Persoanele cu schizofrenie sunt lipsiți de capacitea de formulare corectă a concluziilor. Polipragmazia sau efectele adverse ale preparatelor sunt confundate cu simptomatica negativă a schizofreniei sau demenței. În faza psihotică acută, se constată tulburări calitative și cantitative ale gândirii, anumite funcții cognitive sunt afectate indubitabil, dar nu există date care să susțină schimbări în inteligență.