Conceptul de focalizare, ce desemnează perspectiva naratorului sau a personajului în textul narativ, constituie o sursă de investigare relativ controversată, fapt ce îşi găseşte reflectarea nu doar în lipsa unui sistem bine definit de termeni (centru deictic, filtru, focalizator), dar şi în existenţa unui şir de tipologii ale focalizării axate pe diferite criterii. Articolul dat este dedicat studiului aspectelor focalizării (perceptual, psihologic şi ideologic) și mijloacelor lingvistice de desemnare a focalizării în textul narativ englez (elementele deictice, tipologia circumstanțialelor, raportul temă-remă, verbele de percepție vizuală, categoria modalității, tehnicile de reprezentare a discursului, registrul verbal etc.) care contribuie la identificarea agentului focalizator în procesul de interpretare textuală.