Scopul principal al acestui articol este de a schița câteva noțiuni de bază privind competențele de comunicare. Desigur, nu intenționăm să oferim o privire de ansamblu și o analiză completă a domeniului științific al teoriei comunicării, în acest scop fiind disponibil un număr imens de cărți și manuale ample. Termenul de competență comunicativă se referă la cunoașterea unei limbi și la capacitatea de a o folosi corespunzător și eficient. Acest conceptul a fost lansat de lingvistul Dell Hymes în 1972. Cu toții suntem de acord că este foarte important și absolut necesar să se folosească limba ca instrument de comunicare în sala de clasă. Preocuparea pentru predarea competențelor lingvistice s-a lărgit pentru a include competențele de comunicare și utilizarea adecvată a limbii.

The primary aim of this article is to outline some basic notions on communication and communicative competences. Certainly, it is not my aspiration to offer a comprehensive overview and analysis of the scholarly field of communication theory, for this purpose a huge number of thorough, extensive books and handbooks are available.The term communicative competence refers to the knowledge of a language and the ability to use it appropriate and effectively. The concept of communicative competence was coined by linguist Dell Hymes in 1972. We all agree the fact that is very important and absolutely necessary to use language for communicative purposes in the classroom. The concern for teaching linguistic competence has widened to include communicative competences and the socially appropriate use of language.