Republica Moldova se află într-o perioadă de tranziție prelungită, caracterizată de șomaj, sărăcie, corupție, acces redus la servicii de calitate, creșterea violenței, discriminării, migrației etc. În această perioadă a crescut vulnerabilitatea socială a populației, iar copiii, fiind într-o perioadă intensă de dezvoltare și având nevoie de o protecție specială de calitate, și accesul mai mare la diverse servicii (primare, speciale, cu specializare înaltă), au fost afectați cel mai mult. Atunci când nu sunt acoperite necesitățile copilului, crește riscul pentru apariția devierilor comportamentale, inclusiv săvârșirea de infracțiuni. Una din principalele cauze ale delincvenţei juvenile poate servi climatul socio-afectiv necorespunzător în familie, şcoală, grup de prieteni, etc. Scopul articolului este de a analiza rolul primarilor și a reprezentanților Secțiilor/Direcțiilor de asistență socială și de protecție a familiei în prevenirea delincvenței juvenile și de a evidenția probleme în domeniul dat cu propunerea măsurilor de soluționare a lor.

The Republic of Moldova is in a period of prolonged transition, characterized by unemployment, poverty, corruption, reduced access to quality services, increased violence, discrimination, migration, etc. During this period, the social vulnerability of the population increased, and children, being in an intense period of development and in need of special quality protection and greater access to various services (primary, special, highly specialized), were affected. most. When the child's needs are not met, the risk of behavioral deviations, including crime, increases. One of the main causes of juvenile delinquency can serve socio-affective climate in the family, school, group of friends, etc. The purpose of the article is to analyze the role of mayors and representatives of the Sections / Directorates of Social Assistance and Family Protection in the prevention of juvenile delinquency and to highlight problems in this area with the proposal of measures to address them.