Scopul studiului constă în elucidarea particularităților morfostructurale și morfofuncționale ale peretelui și zonei regionale a omfalocelului necomplicat în estimarea prognosticului evoluției complicațiilor locale și alegerea tacticii de tratament. În lotul de studiu au fost incluși 18 nou-născuți din nașteri la termen de gestaţie de 37-40 săptămâni, cu masa ponderală la naștere 2850-3780 g, dintre care 4 (22,2 %) cu omfalocel major și 14 (77,8 %) cu omfalocel minor și mediu necomplicat, predominând formele de dimensiuni medii. Examinării morfologice au fost supuse regiunea limitrofă la nivelul peretelui abdominal, peretele și regiunea bolții omfalocelului și sectoarele din cordonul ombilical adiacent. Material pentru examinările histomorfologice au servit probele tisulare (1,0×1,0×0,5 cm) prelevate intraoperator și din piesele anatomo-chirurgicale din zonele menționare ale omfalocelului, în medie 6-7 probe. La etapa de colorare s-au utilizat metodele: hematoxilină-eozină (H&E) şi selectiv Van Gieson (VG), pentru evidenţierea țesutului conjunctiv, şi Azur-Eozină (A&E), pentru testarea prezenţei florei micotico-bacteriene. În funcție de zonele cercetate ale omfalocelului și țesuturile din zona limitrofă, inclusiv în bioptatele musculaturii abdominale, a fost observată o variație structurală a componentei tisulare și vascularizării. În probele prelevate din vecinătatea zonei omfaloabdominală, începând cu regiunea limitrofă cu structurile tisulare abdominale (nivelul de rezecţie), în peretele omfalocelului în limitele a 1,5 -2 cm, pe unele arii până la 3 cm, spre bolta sau zona apicală a omfalocelului au fost depistate structuri mozaice asemănătoare arhitectural cu cele abdominale, zona internă muco-conjunctiv-vascularizată fiind bogată în fibre și dotată cu o rețea vasculară mult mai dezvoltată. Rezultatele studiului a permis de a conchide că structura morfologică a omfalocelului reprezintă o membrană muco-conjunctivepitelială dimorfă, determinată de componenta mezotelio-fibro-epidermală, cu prezența țesuturilor predecesorii fibro-musculare și vasculare mixte sanguino-limfatice și folicular limfoide protectoare locale, care în perioada extrauterină au un impact semnificativ în evoluția proceselor reparative. În omfalocelul necomplicat există unii factori de risc major în evoluția rupturilor spontane, proceselor inflamatorii prin contaminarea complexului placentar, riscul sindromului tromboembolic placento-fetal și în peretele omfalocelului în perioada intranatală cu repercusiuni evidente hemoragice, neonatal precoce, la nivel de omfalocel. Au fost identificate unele particularități etiopatogenetice ce confirmă parțial ipoteza înaintată de unii autori că omfalocelul se dezvoltă secundar unor dereglări de migrare și de maturizare a mioblastelor în peretele abdominal. CONCLUZII. În omfalocelul de dimensiuni majore necomplicat, cu disproporție viscero-abdominală semnificativă, ținând cont de structura arhitecturală a sacului, există condiții favorabile pentru procesele reparative, cu epitelizarea treptată a sacului și transformarea lui în hernie ventrală. Rata scăzută a letalității în lotul studiat justifică conduita conservativă în formele date ale malformației. În afectarea intraamnională există riscul de penetrare a componentului infecţios-inflamator a omfalocelului, îndeosebi în cazurile rezolvate cu întârziere, cu o posibilă contaminare postnatală. Cuvinte cheie: omfalocel, disproporție viscero-abdominală, hernie ventrală

The purpose of the study was to elucidate the morphostructural and morphofunctional features of the wall and regional area of uncomplicated omphalocele in estimating the prognosis of evolution of local complications and the choice of treatment tactics. The study group included 18 new-born babies, 37- 40 weeks of gestation, with birth weight 2850-3780 g, of which 4 (22.2%) with major omphalocele and 14 (77, 8%) with minor and medium uncomplicated omphalocele, predominantly medium-sized one. The morphological examination was performed on the adjacent region of the abdominal wall, the omphalocele domewall and the adjacent umbilical cord areas.Tissue samples (1.0×1.0×0.5 cm) of anatomical-surgical specimens taken intraoperatively from the mentioned omphalocele areas, on average 6-7 samples, were used as material for histomorphological examinations. At the staining stage the following methods were used: hematoxylin-eosin (H & E) and selectively Van Gieson (VG) to highlight the connective tissue, and Azur-Eosin (A & E) to test the presence of mycotic-bacterial flora. Depending on the investigated areas of the omphalocele and the tissues in the adjacent area, including abdominal muscle biopsy, a structural variation of the tissue and vascularization component was observed. In the samples taken nearby the omphalo-abdominal region, starting with the region adjacent to the abdominal tissue structures (resection level), in the omphalocele wall within 1.5-2 cm, in some areas up to 3 cm, towards the domor apical area of omphalocele, mosaic structures similar architecturally to the abdominal ones were found, the internal muco-connective-vascularized area being rich in fiber and supplied with a much more developed vascular network. The results of the study allowed to conclude that the morphological structure of omphalocele represents a dimorphic mucoconnectiveepithelial membrane determined by a mesothelial-fibro-epidermal component has been established, with the presence of the predecessor fibro-muscular tissue and mixed vascular blood-lymphatic and protective local follicular-lymphoid, tissues which during the extrauterine period have a significant impact on the evolution of reparative processes.In the uncomplicated omphalocele there are some major risk factors in the development of spontaneous ruptures, inflammatory processes by placental complex contamination, the risk of thromboembolic placental-fetal syndrome during the intranatal period with obvious hemorrhagic and early neonatal repercussions on the omphalocele level.Some etiopathogenetic features have been identified which partially confirm the hypothesis advanced by some authors that omphalocele develops secondary to migration and maturation disorders of myoblasts in the abdominal wall. Thus, in the uncomplicated major omphalocel, with significant viscero-abdominal disproportion, taking into account the architectural structure of the sac, there are favorable conditions for reparative processes, with the gradual epithelization of the sac and its transformation into ventral hernia. The low rate of lethality in the studied group justifies conservative behavior in the given form of malformation. In intra-amnional involvement there is a risk of penetration of the infectious-inflammatory component of the omphalocele, especially in delayed cases, with possible postnatal contamination.