Defectele diafragmatice congenitale și dobândite continuă să fie o problemă majoră în chirurgia pediatrică. În ultimii ani, tratamentul chirurgical al defectelor diafragmatice congenitale a evoluat de la o abordare urgentă la intervenții chirurgicale amânate, efectuate după stabilizarea stării copilului. Autorul descrie mai multe opinii conform cărora intervențiile chirurgicale de urgență rămân preferabile în herniile Bochdalek sau herniile diafragmatice majore asociate cu alte afecțiuni patologice: volvul gastric acut, perforația stomacului cu pneumotorax, peritonită perforativă, etc. În articol sunt descrise avantajele și dezavantajele a diferitor aborduri deschise (thoracic, abdominal), strategiile de tratament miniinvaziv, cât și diverse procedeie tehnice de închidere a defectelor diafragmatice. Autorul conchide, că deși au fost înregistrate unele rezultate promițătoare în tratamentul herniilor și eventrațiilor diafragmatice congenitale, tratamentul consensusal al acestor malformații rămâne eluziv, dovezile clinice în sprijinul mai multor modalități terapeutice fiind limitate, impunându-se necesitatea unei evaluări atente cu estimarea realistă a potențialelor riscuri.

Congenital and acquired diaphragmatic defects continue to be a major problem in pediatric surgery.Last years, the surgical treatment of congenital diaphragmatic defects has evolved from an urgent approach to delayed surgery after the child's condition has been stabilized. The author describes the opinion of several authors that emergency operations remain preferable in Bochdalek hernias or major diaphragmatic hernia associated with other pathological conditions: acute gastric volvulus, perforation of the stomach with pneumothorax, peritonitis, etc. There are described the advantages and disadvantages of thoracic and abdominal approach, the miniinvasive treatment strategies and the techniques of diaphragmatic defect closure. The author concludes that although some promising results have been recorded in the treatment of diaphragmatic hernias and eventrations, the consensus treatment of these malformations remains elusive, clinical evidence supporting several therapeutic modalities being limited, requiring a careful assessment with the realistic estimation of potential risks.