Repertoriul simbolurilor, ideogramelor, motivelor ornamentale din arta românească nu sunt altceva decât nişte mesageri ideatici ai unor valori spirituale naţionale şi general-umane. Pentru a-şi găsi ori a-şi explica sensul existenţei, omul întotdeauna şi-a creat repere de valori perene, care au dăinuit milenii şi care au stat la cosmogeneza altor valori de aceeaşi esență. Lumea, conform miturilor cosmologice, se află într-o perpetuă mișcare și transformare, soarele și cerul cu aștrii constituind câmpul acestor metamorfoze. Aidoma acestor concepte au fost depistate, în decorul arhitecturii tradiționale moldovenești, variante, ce subliniază ideea cuplului Cer-Pământ. Problema abordată ţine anume de unul din motivele universale, unde sunt cifrate o serie întreagă de conotaţii simbolice. Se are în vedere, în special, o reprezentare mai rar întâlnită, însă extrem de interesantă, unică în felul său, care exprimă comunitatea ideatică a pământului şi cerului prin actul fecundităţii. Pentru a descifra semantica simbolului discutat, este necesar să ne pătrundem de viziunea, perceperea şi interpretarea filozofică de către ţăranul român a motivului respectiv, ce ţine atât de obiceiuri, datini, tradiţii, cât şi de anumite ritmuri şi bioritmuri plasate în spaţiul măsurării universale a timpului cosmic. Acest simbol complex, cu semnificaţii polisemantice, legat de sistemul conceptual heliocentrist al Universului şi de regimul ciclic al Soarelui, ca obiect cosmic, are implicaţii directe referitoare la fenomenele naturii legate de activitatea corpului cosmic divinizat. E de menţionat faptul, că asemenea imagini sunt uşor sesizabile pe cea mai frumoasă ceramică preistorică din Europa ale culturii Gârla Mare-Cârna sau a ceramicii cucuteniene. Din aceste categorii de semne fac parte, într-o formă sau alta, imaginile discutate, exprimând ideile fundamentale ale existențialității cosmice reflectate prin categoriile eternității și ciclicității timpului cosmic.