Articolul precedent |
Articolul urmator |
421 7 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-03-12 16:05 |
SM ISO690:2012 HAIDAMAC, Ana. Terapii complementare în recuperarea copiilor de vârstă preşcolară cu paralizie cerebrală infantilă. In: Sport. Olimpism. Sănătate, Ed. 3, 13-15 septembrie 2018, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: "Print-Caro" SRL, 2018, Ediția a 3-a, pp. 51-52. ISBN 978-9975-131-65-0. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Sport. Olimpism. Sănătate Ediția a 3-a, 2018 |
||||||
Congresul "Sport. Olimpism. Sănătate" 3, Chişinău, Moldova, 13-15 septembrie 2018 | ||||||
|
||||||
Pag. 51-52 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Actualitatea. Paralizia cerebrală infantilă este definită ca “o tulburare a motricităţii şi posturii cu caracter stabil şi neprogresiv, datorată creierului imatur” sau ca “un grup de de tulburări neurologice neprogresive caracterizate printr-un control motor deficitar, tulburări posturale şi de tonus datorate unor cauze ce acţionează pre- și postnatal, în primii 3-5 ani de viaţă, care este perioada iniţială de dezvoltare a creierului”. Pe plan mondial, statisticile au consemnat apariţia anuală a 3 cazuri de PCI la 1000 de nou-născuţi vii, iar în SUA 1 caz la 500 nou-născuţi sau 1 din 3 copii născuţi prematur. În România numărul copiilor afectaţi anual de aceste afecţiuni este de 500, estimându-se un număr total de 5000 de copii afectaţi de deficienţe motorii cauzate de paralizia cerebrală. Dintre variatele forme clinice, cel mai frecvent întâlnită este forma spastică, însumând 70-80% din totalitatea cazurilor. Scopul lucrării este de a evidenţia conceperea şi aplicarea, în paralel cu terapiile clasice intervenţionale, şi a altor forme de terapii complementare şi de medicină alternativă pe baza diagnosticului stabilit, a restantului funcţional, pentru creşterea calităţii vieţii şi a independenţei de deplasare. Mai mult de atât, bucuria si atenţia copilului pentru ceva nou și interesant este un mare caştig pentru copiii cu PC. Terapiile cele mai cunoscute şi folosite în multe tări, în beneficiul copiilor cu PC, sunt: hipoterapia (calăritul terapeutic), hidroterapia cu metodele adaptate, inclusiv înotul therapeutic, terapia craniosacrală, Vojta, terapia Feldenkrais, terapia metoda Anat Baniel (ABM), Space Suit Therapy, Arte marţiale şi multe alte activităţi sportive, care fac parte din atletism. Obiectivul studiului s-a axat pe relaxare generală şi scăderea spasticităţii, precum și pe trezirea interesului, atenţiei și bucuriei. Rezultate. Copiii cu PCI formă spastică au beneficiat, ca formă de terapie complementară, de călăritul pe ponei la o fermă din vecinătatea oraşului. Aceste deplasări la fermă s-au efectuat, din păcate, de prea puţine ori pentru a constitui o formă de terapie, dar au adus o notă de noutate și au trezit entuziasm şi interes. Această metodă a făcut parte dintr-un program integrat de tratament pentru îmbunătăţirea şi recâştigarea funcţională în general. Aceste tehnici ritmice, din care face parte și calăritul, au produs o diminuare temporară a spasticitaţii, acelaşi efect a fost raportat în cazuri de navigaţii pe diferite tipuri de ambarcaţiuni, în alte centre. Nu în ultimul rând, bucuria şi interesul erau vizibile pe feţele acestor copii cu PC. |
||||||
Cuvinte-cheie terapii complementare, hipoterapie, călarit, tehnici ritmice, creștere a calităţii vieţii, complementary therapies, hippotherapy, riding, rhythmic techniques, increasing the quality of life |
||||||
|