Exercitând un impact dezastruos asupra procesului de predare-învățare, burnout-ul se înscrie perfect în imaginea de gropar al bunelor intenții școlare. Caracterizând cadrele didactice constrânse peste măsură de volumul mare de lucru sau de lipsa aprecierii pentru eforturile depuse, de favorizarea nemotivată a altor colegi de breaslă sau de lipsa de comunicare și sprijin din partea superiorilor, de lipsa orelor necesare pentru odihnă sau de lipsa orelor rezervate pentru familie, distracție și relaxare, fenomenul avut în vedere, prin simptomele ce-i sunt proprii (epuizare fizică, scăderea randamentului profesional, diminuarea capacității de dialog și de interacțiune cu cei din jur, goliciune sufletească, labilitate emoțională, cinism, furie, agresivitate etc.), le poate induce tuturor celor care frecventează instituția de învățământ în scopul de a obține cunoștințe și deprinderi practice multiple stări de expresie patologică (angoase și mutisme, frustrări și depresii, confuzii și panică, demotivare și absenteism, dureri de cap și dereglări intestinale, amețeli și dereglări hormonale, palpitații și hipertensiune arterială), punând în pericol nu doar sănătatea, ci și viața acestora. Din momentul în care se lasă invadată de burnout, școala încetează, de fapt, să corespundă imaginii pe care i-au creat-o, de-a lungul timpului, cele mai luminate minți ale omenirii. Or, într-un asemenea context, nu mai poți afirma că ea reprezintă cu adevărat o instituție care „trebuie să posede o cunoaștere reală despre ea însăși, o cunoaștere exactă a lumii exterioare și a lumii interioare a elevului, în scopul de a realiza o uniune între acestea”, un loc unde nu se va admite „de a reprima natura proprie a copilului și de a-i suprapune natura adultului”, o formă de organizare socială a raporturilor interindividuale care „caută să facă să predomine spiritul, adică inima, intuiția, rațiunea și voința în esența lor calitativă” sau/și un câmp cu vaste rețele de tip relațional prin care „generațiile adulte, având pregătirea necesară, provoacă și dezvoltă la elevi un număr oarecare de stări fizice, intelectuale și morale, reclamate atât de societatea politică în ansamblul ei, cât și de mediul special căruia îi este cu deosebire destinat”.

Exerting a disastrous impact on the teaching-learning process, the burnout fits perfectly into the image of an undertaker of good school intentions. Characteristic of teachers who are overly constrained by the high workload or lack of appreciation for their efforts, unreasonable favoring of other colleagues or lack of communication and support from superiors, lack of hours needed for rest or lack of hours set aside for family, fun and relaxation, the addressed phenomenon, through its own specific symptoms (physical exhaustion, decreased professional performance, decreased ability to dialogue and interact with others, emptiness, emotional lability, cynicism, anger, aggression, etc.), can induce in all those attending the school in order to gain knowledge and practical skills multiple states of pathological expression (anxiety and mutism, frustration and depression, confusion and panic, demotivation and absenteeism, headaches and intestinal disorders, dizziness and hormonal disorders, palpitations and hypertension), putting at risk not only their health but also their lives. From the moment it is invaded by burnout, the school actually ceases to correspond to the image created for it, over time, by the most enlightened minds of mankind; or, in such a context, one can no longer say that it really is an institution that «must have a real knowledge of itself, an accurate knowledge of the outside world and the inner world of the student, in order to achieve a union between them», a place where it will not be allowed «to repress the nature of the child and to superimpose the nature of the adult», a form of social organization of interindividual relations that seeks «to make the spirit, in other words the heart, the intuition, the reason and the will predominate in their qualitative essence» and/or a field with vast relational networks through which «the adult generations, having the necessary training, provoke and develop in students a certain number of physical, intellectual and moral states, demanded by both the political society as a whole, as well as the special environment for which it is especially intended».